duminică, 29 aprilie 2012

VIER / FOUR / PATRU

Da, stiu ca v-am obisnuit sa scriu aici o data la doua saptamani, ajungand astfel sa strang o multime de  povesti, impresii, ganduri si apoi sa fac o salata de postare :) In ultima vreme insa, mai precis de cand m-am angajat, parca nu mai am timp de nimic! Plec de dimineata, ajung obosita, ma culc tarziu... numai de blog nu-mi arde :( Insa ma gandesc la voi - prietenii, cititorii si abonatii mei, la cate chestii am de povestit, si ma mustra constiinta ca intr-o luna de zile n-am reusit sa ma mobilizez, desi deseori imi notez subiecte pe marginea carora as putea sa scriu aproape zilnic.
Asa ca profit de o dupa-amiaza linistita si putin innorata ca sa ma pun pe povestit.

Daca tot am inceput cu serviciul, zic sa va povestesc cum sta treaba aici. Inainte de toate insa, va previn ca poze related la el n-am pentru ca, din motive de securitate, nu e voie sa faci poze in sediu, inclusiv in curte. Asa ca sper sa nu va pierdeti rabdarea si sa cititi pana la final tot pomelnicul de impresii :)

Prima zi a fost horror! Am cunoscut foarte foarte multi oameni, ma simteam complet pierduta in sediul imens, m-au bagat imediat in training, am facut cunostinta cu SAP-ul, cu business-ul, nu intelegeam nimic si mi-era groaza ca am nimerit fix intr-un loc de care am fugit de cand ma stiu activa-n campul muncii: corporatia care-ti invadeaza viata, iti spala creierul si care iti creeaza dependenta prin impresia ca ai cel mai tare job in cea mai tare companie. Intre timp am scapat de aceasta teama, cu toate ca majoritatea colegilor si sefilor lucreaza in aceasta companie de 7, 13 sau chiar 23 de ani!!! Cel mai mult si mai mult aici imi place diversitatea, faptul ca vad toate natiile si aud toate limbile, ca toti sunt deschisi, zambitori si prietenosi. Ca sa intelegeti la ce nivel e diversitatea multiculturala, in cubicle-ul meu suntem 4 fete: o nemtoaica, o unguroaica, o turcoaica si o romanca (adica moi). Intr-o luna de zile am invat o multime de chestii despre clientii mei, despre domeniul in care lucrez (semiconductoare), despre companie, despre colegii mei, dar sunt abia la inceput. Tot stand de vorba cu unul, cu altul, am inteles ca abia dupa vreo sase luni o sa fiu cat de cat stapana pe situatie. Insa ma bucur ca deja am fost anuntata oficial clientilor mei din Ungaria care au si navalit pe mine cu intrebari si solicitari, si ma descurc onorabil. Cel mai tare ma amuza indienii care mi se adreseaza pe numele de familie si care-s foaaarte insistenti. Totusi, de fiecare data cand sunt prompta si le ofer detaliile cerute nu mai stiu cum sa-mi multumeasca, de parca le-as fi dat aur :)

Imi place ca la pranz mergem aproape tot departamentul la masa si ne intindem o ora la povesti, iar de cand a dat caldura mancam pe terasa, apoi facem o plimbare pe campia de langa sediu. Saptamana acesta am cunoscut-o pe Gabriela, a doua romanca din firma, dar care lucreaza in alt departament. Dupa atatea luni de zile in care doar am citit si scris romaneste, mi se pare de-a dreptul ciudat cand ma aud vorbind in romana! Atat de obisnuita sunt sa vorbesc in germgleza, incat atunci cand suntem impreuna la masa sau cand vorbesc cu ai mei, parca nu-mi gasesc cuvintele... Foarte foarte ciudata senzatia asta...

Un alt aspect care-mi place in mod deosebit este faptul ca am un program flexibil, in sensul ca pot incepe munca intre 7 si 9 si o pot termina intre 16 si 18, plus ca se poate lucra si de acasa. Nu ma mai simt constransa sa ajung la aceeasi ora, daca am ceva de rezolvat si intarzii nu ma trage nimeni de urechi, iar daca ajung cu noaptea-n cap, pot pleca la o ora care-mi permite sa-mi rezolv diverse treburi sau sa ajung acasa la o ora onorabila.

Vineri mi-au intrat si primii banuti munciti de mine pe taram nemtesc si am avut, din nou, sentimentul ca am nimerit unde trebuia, ca-s pe drumul cel bun si ca am intrat in normalitate. Acomodarea a fost destul de dificila, mai ales in privinta transportului spre si de la serviciu, avand in vedere ca biroul e in alt oras, iar transportul public nu este o optiune. Asa ca saracul neamt a ajuns sa faca naveta zilnic pentru mine, insa nu pentru mult timp, pentru ca luna viitoare imi iau inima si volanul in dinti si ma avant in trafic :D Deja am facut-o, in cadrul unor test drive-uri cu Fiat Panda (no way!) si Opel Corsa (could be an idea), ocazii cu care neamtul a gasit un nou motiv sa glumeasca pe seama mea :) Apai ce sa fac, nici n-am permisul de multa vreme, n-am avut prea multe ocazii sa conduc in tara, aveam o pauza de aproape un an de la ultimul condus, asa ca experienta a fost un cosmar si pentru mine, si pentru el, dar mai ales pentru ceilalti soferi, care m-au claxonat de nu m-am vazut :(

Nici n-am apucat sa ma pun bine la treaba, ca dupa primele patru zile de munci am si intrat intr-o mini-vacanta, cu ocazia Pastelui catolic pe care l-am sarbatorit in sanul noii familii. Am avut parte de cea mai ciudata vreme posibila: ninsoare cu fulgi cat pumnul pe un soare orbitor, vant si ploaie apoi din nou soare, ce sa mai, un amalgam de temperaturi si stari. Eram foarte curioasa sa cunosc traditiile lor, sa vad cum celebreaza ei aceasta sarbatoare si abia asteptam sa le impartasesc din obiceiurile romanesti. Ei bine, multe nu-s de zis la capitolul asta. Am fost amuzata sa-i vad cum sparg ouale de masa in loc sa le ciocneasca, asa ca i-am invatat sa faca asta si sa spuna Hristos a inviat - Adevarat a inviat! Parintii in germana, eu si neamtul in romana :) Cu biserica si credinta ei nu le au, asa ca n-am avut parte de lumina in noaptea invierii. In afara de iepure la cuptor, alta mancare traditionala nu au, insa eu le-am dus primul meu drob care a iesit chiar foarte reusit si aratos nevoie mare cu oul in mijloc.

primul meu drob

iepure cu legume

Apropo de mancare, am observat ca nu gatesc si nu mananca 10 feluri la o masa, iar desertul nu este servit imediat, ci abia dupa 2-3 ore, impreuna cu o cafea. Cam cum au englezii ceaiul de la ora 5, asa au nemtii cafea si prajitura pe la aceeasi ora. Prima data, in februarie, mi s-a parut un pic ciudat, insa de Paste mi-am dat seama ca este o traditie pe care o voi prelua din doua motive: 1. nu trebuie sa muncesti ca apucata 1-2 zile ca sa pregatesti nu stiu cate feluri de mancare din care sa mananci cateva zile. Asa ca faci un fel mai elaborat in fiecare zi si astfel ai parte de varietate. 2. dupa ce te-ai ghiftuit bine, desertul ala intra cu noduri si nu prea il mai savurezi asa cum trebuie. Pe cand, dupa o pauza de digestie, eu zic ca aluneca mai usor. Totusi, cand ne vor vizita ai lui prima data, o sa le pun o masa romaneasca traditionala, pentru un element de noutate. Neamtului al batran sigur o sa-i placa :)  

Foarte mult mi-au placut ornamentele lor: o multime de iepurasi si de de oua colorate agatate in pomi, in tufe, in buchetele de lalele, peste tot. Nu mai zic de iepurasii si ouale de ciocolata pe care i-am primit de la toata lumea si pe care nici acum nu am apucat sa-i consumam, desi nu stiu ce legatura are iepurele cu Pastele. In felul acesta, sarbatoarea parca plutea in aer, lucru pe care in Romania nu-l simteam decat cand mergeam la biserica in noaptea Invierii. 

Nu pot sa nu scriu doua vorbe si de revederea cu cei 7 husky, atat de frumosi, mandri si nebunatici care ne asteptau nerabdatori sa sara pe noi, sa ne adulmece si sa se joace cu noi (femela nu apare in poza, alerga de nebuna prin curte):


Dupa alte patru zile de munci a venit si Pastele ortodox. Pe 11 aprilie aveam zborul inapoi spre Romania si intentionam sa-l petrec cu ai mei. Dar pentru ca jobul a aparut mai devreme decat ne asteptam, a trebuit sa renunt la el. Eram curioasa cum va fi revederea cu tara, abia asteptam sa le impart celor dragi cadouri si bunatati, dar am amanat momentul asta spre toamna probabil. Insa nu regret ca am ramas aici, pentru ca a fost primul an in care am vopsit oua (roz si mov, ca a fost ultimul plic gasit la magazin), am facut drob si pasca, am bucatarit si pregatit masa de Paste si trebuie sa recunosc ca mi-a placut la nebunie si ca am fost tare mandra de rezultat. Si poate tocmai de aceea am simtit, la fel ca in copilarie, ca este Pastele:

iepurii din capatul mesei i-am primit cadou de la firma de HR, impreuna cu o felicitare

pasca cu ciocolata

Din pacate vremea a fost absolut groaznica: a plouat continuu :( Asa ca am stat acasa si i-am povestit neamtului despre traditii si obiceiuri romanesti, iar pe unele le-am si experimentat :) Pentru ca n-am ajuns la biserica sa luam lumina, am lasat lumina aprinsa in bucatarie, dupa ce l-am pacalit ca trebuie lasata aprinsa in toata casa. Insa, cea mai tare faza a fost dimineata, cand l-am dus la castronul cu apa, in care am pus un ou vopsit (da, din-ala rrrroz!), niste monede de euro si busuioc (macinat, ca crenguta n-aveam) si l-am invatat sa se spele pe fata si sa spuna Hristos a inviat de trei ori. Asa am invatat de la bunicii si parintii mei, asa fac si la casa mea :) Sa ne fi vazut cu busuiocul pe fata - eu razand, Sven inca buimacit de noutate - ce sa mai, de poveste :)) 

Una peste alta, m-am bucurat sa sarbatoresc Pastele de doua ori, desi numai de cel catolic am avut vacanta. Mi-a placut sa am parte de experiente noi, de traditii diferite si sa le impartasesc pe cele vechi cu persoanele noi din viata mea.

Revenind la lucruri mai practice, trebuie sa va povestesc din nou despre interactiunea cu institutiile germane, ca tot e plin netul de plangeri la adresa birocratiei de aici. Pentru angajare, mi-au trebuit cateva acte pe care nu le puteam obtine fara sa am mai intai un contract de munca sau o oferta concreta de angajare. Asa ca pana la sfarsitul lunii aprilie am facut tot posibilul sa le obtin. 

Primul a fost cazierul fiscal (Fuehrungszeugnis) pe care l-am obtinut de la primarie (Rathaus). M-am dus de dimineata, am platit o taxa si in cateva zile l-am primit prin posta. Am rezolvat totul in 5 minute!
Apoi mi-am deschis un cont bancar, iar cardul si pinul le-am primit tot prin posta (evident nu impreuna) intr-o saptamana. Aici am stat vreo 20 de minute, timp in care am primit tot felul de informatii despre tipul de cont ales, despre banca, oferte etc. Si de aici am plecat cu ditai biblioraftul in care sa-mi pun documentele bancare.
In alta zi, tot de dimineata, ne-am dus la Finanzamt sa-mi iau Lohnsteuerkarte (cardul pentru impozit pe venit - nu stiu cum sa-i zic altfel pe romana). Si aici am stat vreo 10 minute si pana primesc cardul (tot prin posta) mi-au dat un certificat pentru angajator.
In afara de asta, mi-a trebuit si asigurare de sanatate, chiar daca cea din Romania (cardul european de sanatate) este valabila pana in iunie. Am ales sa o fac la TKK si, ca sa grabesc lucrurile, am completat formularul online pe care l-am printat, semnat si apoi trimis pe mail la ei. In 4 zile au trimis confirmarea pe fax direct la angajator, iar intr-o saptamana am primit cardul si toate informatiile prin posta.

In concluzie, am obtinut toate actele intr-un timp record, fara sa stau la absolut nicio coada, fara sa fac nu stiu cate drumuri, sa pierd vremea si sa ma enervez. Mi se pare absolut incredibil ca un drum este suficient si ca aproape totul se poate obtine online si prin posta.

Desi m-am lungit destul de mult, vreau musai sa scriu despre o noua pasiune, ca sa nu fac postare separata: avioanele :)) De cand un avion mi-a schimbat complet viata si pentru ca aeroportul din Munchen este in apropierea serviciului si cam la 40 de km de casa, in fiecare dimineata, in drum spre serviciu, imi place la nebunie sa le urmaresc cum aterizeaza sau decoleaza si sa-mi imaginez cine si unde zboara. Le urmaresc si noaptea pe geam, dupa luminite, si ma gandesc la pasageri, la sperantele cu care pleaca, la nerabdarea lor de a ajunge la destinatie. N-am vazut niciodata atatea avioane zburand atat de aproape, pur si simplu nu ma satur sa le urmaresc pana dispar printre nori sau printre pomi, la aterizare.

In afara de avioane, ma fascineaza si lalelele de care curtile de aici sunt pline: atat de multe, atat de colorate, atat de frumoase:


Patru luni au trecut ca vantul si ca gandul, lucrurile se aseaza incet incet si simt cum prind radacini si ma integrez in peisaj. Germana mea si romana lui s-au imbunatatit considerabil, desi in continuare accentul fiecaruia ne amuza teribil. Cu colegele de serviciu incerc sa vorbesc in germana cat pot de des, desi ma cam pierd cand se apuca sa turuie, mai ales la masa. Iar neamtului ii place sa se uite peste umarul meu cand scriu si sa citeasca intr-o romana absolut adorabila. Uneori, cand gatesc dupa o reteta de pe net, il pun sa mi-o citeasca si-mi vine sa ma tavalesc pe jos de ras si de drag. Impartasim cu bucurie traditii, obiceiuri, impresii si pareri, pe care le imbinam intr-un fel al nostru, unic....


20 de comentarii:

  1. vai rux, cat de repede te-ai adaptat, eu nu cred ca as putea never-ever sa vb. in limba aia, ma bucur ca ai putut sa o inveti.
    pasca e mortala, imi vine sa ma asez la masa. so, reteta unde-i ? sa mi-o dai sa o prestez cat mai repede.
    asil

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asil, multam :) Asa ziceam si eu de limba, dar se poate, te obisnuiesti, o prinzi ;)
      Retete nu postez aici deocamdata, chiar as face salata :))) Pasca a fost un fel de cheesecake, gasesti pe net retete cate vrei.

      Ștergere
  2. ooooo nemaipomenita postare, parca ai scris cu rasuflarea taiata ca sa ne zici cate putin din toate; nici nu+mi vine sa cred cate bucurii pot sa incapa intr+un om... foarte tare si felicitari pentru ... tot. ;) VIOLETA

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Violeta, multam pentru aprecieri, ma faci sa rosesc :) Mi-a luat aproape o zi sa scriu, deci nicio vorba de rasuflare taiata :)))

      Ștergere
  3. Buna Ruxandra! Te "urmaresc" pe forumul DC "Viata in Germania" :) si iti citesc cu placere si blogul; ma bucur impreuna cu tine si te felicit pentru ce ai realizat pana acum!
    Citindu-ti experientele, prind si eu curaj pentru marea schimbare ce se va petrece in viata mea: mutrea in Germania, alaturi de sotul meu! Ma bucur sa aud ca exita si experiente fericite si integrari usoare! poate ai fost tu mai norocoasa, dar...e ceva! Iti "pandesc" postarile in continuare :)!Succes!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna Lumi, multumesc mult pentru vizita, aprecieri, ganduri si comentariu :)
      Iti doresc sa pasesti cu dreptul in noua viata si sa aveti parte de bucurii si impliniri! Cand si unde va mutati?

      Ștergere
  4. Iti multumesc Ruxandra! Sa dea Dumnezeu! In zona Frankfurt ar trebui sa ne mutam; in vara (august). Eu si fetita noastra de 4 ani! sotul e deja acolo de anul trecut si nu mai rezistam asa separati :(
    Tu in tara in ce domeniu ai lucrat? Aveai ceva experienta pentru jobul asta pe care l-ai gasit?
    Eu sunt in transporturi si ma intreb daca voi avea sanse sa gasesc ceva in acelasi domeniu (dupa ce invat germana, off course :)
    Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa fie intr-un ceas bun mutarea si sa ramai optimista! Nu e usor, insa in timp lucrurile se vor aseza. Recunosc ca mie mi-a fost mai usor decat ma asteptam, insa cred cu tarie ca mi-a fost scris sa ajung aici :)
      In tara m-am axat pe domeniul in care lucrez acum (Customer Service), insa in cu totul alte industrii. Cum s-ar spune o baza am pentru ceea ce fac, insa trebuie sa invat foarte mult, totul este absolut nou si diferit. Insa imi place :)
      Despre zona Frankfurt nu stiu mare lucru, decat ca cele mai multe joburi sunt in domeniul bancar.
      Insa nu pleca cu idei preconcepute, cu temeri si alte sentimente negative :) Gandeste-te ca trebuie sa fie bine si pregateste-te sa lupti pentru asta ;)

      Ștergere
  5. Buna dimineata! Multumesc pentru incurajare! Asa o sa incerc, sa nu pornesc din start cu ideea ca e greu si nu o sa fac nimic! Desi am citit de fel si fel de experiente, multe negative, in legatura cu Germania, povestea ta (scuze ca ma repet), imi da speranta, ca e poate si altfel si ca nu trebuie sa fii negativist!
    Astept sa mai scrii! Tare frumos o faci! Ai talent!
    Pacat ca nu esti mai aproape de Frankfurt; mi-ar fi placut sa te si cunosc personal!
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna dimineata si tie! Noroc cu ziua tatalui/ inaltarea la catolici ca avem azi liber, ura!!! Ca de la serv nu prea am timp sa intru, am enorm de multa treaba si abia acum am inteles ce inseamna sa muncesti nemteste! :) Muncesti, nu glumesti ;)

      Multumesc tare mult pentru aprecieri, ma bucur enorm daca te ajuta cu ceva informatiile de aici, tocmai in aceasta idee l-am facut! Ce nu inteleg legat de experientele negative ale altora: daca e asa de rau de ce nu se intorc?

      O sa mai scriu, poate chiar azi, desi nu prea am poze noi si fara poze e cam sec :))

      Ștergere
  6. Buna dimineata! Buna intrebarea, Ruxandra! :)
    Mi-am pus-o si eu!

    Apropo de munca nemteasca, de la sotul meu care munceste in constructii, am auzit ca cel putin in domeniul asta, nemtii nu muncesc nici pe departe asa ca romanii sau sarbii, de ex; adica asa de repede si bine! Dimpotriva! lucreaza mult mai "piano" asa...

    Poate doar in constructii e valabil asta, unde nu se prea inghesuie "nemti" de calitate (dar, paradoxal, nici est-europenilor nu le dau drept de munca, sa nu-i defavorizeze pe nemti).

    Mi-am luat un ghid de coversatie in germana, pronuntia explicata ca pentru "prosti" :) Dar nu stiu ce se intampla cu mine, ca nu reusesc sa retin aproape nimic! :( Si doar am mai invatat doua limbi straine, engleza si franceza (le vorbesc bine)! probabil varsta ;)

    O zi buna si serviciu usor iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna seara, Lumi :)
      Sa stii ca eu incerc sa ma feresc de generalizari, pentru ca sunt injuste. Nu stiu cum o fi prin alte parti, dar aici in jur am vazut in ce ritm se construieste si ii vad pe toti muncind, nu unul munceste si restul stau la soare. Iar in primele zile la serv am fost socata sa vad cum muncesc colegele mele: non stop! Nici macar o pauza sa stea de vorba, sa-si verifice mailul etc. Si ma uit si la mine, nu am timp! In afara de pranz si mers la toaleta, n-am timp sa fac altceva!
      In ceea ce priveste dreptul la munca, ii inteleg si pe ei si gandeste-te ca orice stat isi protejeaza cetatenii, este firesc.
      Cu germana te inteleg, e o limba grea si daca nu o inveti de mic, se prinde destul de greu. Iar de unul singur e si mai dificil, eu una nu ma vad in stare sa studiez singura, musai sa merg la scoala!

      Multam pentru ganduri si spor la invatat si la pregatiri! Mai e putin, nici nu-ti dai seama ce repede trece timpul! :)

      Ștergere
    2. Buna Ruxandra! Nici mie nu-mi place sa generalizez, de asta am si precizat ca poate ce am spus e valabil doar pentru constructii sau pentru zona Frankfurt. Eu doar am reprodus impresiile sotului meu de la fata locului! Poate si in Munchen, tot romanii lucreaza in constructii ;) dar fiindca sistemul e altul si u ajung aici toti "Doreii" :), se munceste din greu!
      Cum merge serviciul? te-ai integrat cat de cat?
      Eu avansez cu germana mea! Observ ca totusi retin, desi in prima faza am impresia ca nu se lipeste nimic de mine! Cand voi fi acolo, sunt convinsa ca voi prinde mult mai repede!

      Alles gute!

      Ștergere
    3. Buna Lumi! Ce ma bucura mesajele / comentariile tale :)
      Cu serviciul este ok, imi place ce fac, insa muncesc cum n-am muncit in viata mea!!! Ca o capiata, ajung acasa aproape moarta de oboseala, uneori nu-mi trebuie sa aud sau sa zic nik... Trag sperante insa ca-n timp voi ajunge la fel de rapida ca si colegele mele, insa volumul de munca este mare oricum... Slava Domnului ca industria asta merge si o sa mearga indiferent de crize sau alte probleme!
      O sa scriu despre job, numai sa-si revina viteza netului sa pot sa incarc poze!
      Ma bucur ca incepi sa inveti germana, asa e la inceput, chiar ai senzatia ca nu o s-o prinzi, insa uneori ma mir cand imi dau seama ca inteleg propozitii itnregi sau ca pot sa ma exprim. Iti doresc succes in continuare! :)

      Ștergere
  7. Buna Ruxandra! chiar te rog sa povestesti despre job! sunt curioasa, ce faci exact :)
    Iti spun din experienta, ca e mai bine sa ai de lucru pana peste cap decat sa te plictisesti de moarte ca n-ai ce face! eu sunt in situatia asta, dar serviciul e de asa natura!

    Multumesc si bafta si tie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei, postare dedicata jobului nu o sa fac, ca nu e asa interesant :) Lucrez intr-un domeniu f bine dezvoltat in zona asta, semiconductoare, adica CIPuri pe care le trimitem catre diferiti clienti care la randul lor au clienti finali. Eu lucrez in Customer Service, deci ma ocup de anumiti clienti, din diferite tari si le rezolv absolut toate problemele sau solicitari legate de livrari, facturi, oferte de pret, intrebari legate de produse etc. Este o munca continua, business-ul merge si nu va muri niciodata, pentru ca CIpuile astea se folosesc in orice domeniu: auto, sport, medicina, IT&C etc. Imi place ce fac, desi am unii clienti pe care-mi vine sa-i strang de gat cu solicitarile lor! Dar asta e, sunt ai mei, eu sunt a lor si fiecare parte isi doreste sa fie bine :)
      Da, am avut si eu joburi unde ma cam plictiseam si nu ma simteam bine, aveam mustrari de constiinta fata de alti colegi care trudeau din greu, fara de sefii care ma plateau la timp, dar na, uneori chiar n-aveam ce face! Acum nu mai e cazul, imi scot parleala la greu :))
      Stai s-ajungi aici, s avezi ce-nseamna munca! :))

      Ștergere
  8. Buna Ruxandra! Felicitari pentru job! E minunat ca ai gasit ceva si faci ce-ti place. Eu am lucrat in tara in contabilitate, dar am si multa experienta in administrativ. Am o fetita de 1 an si aproape 1 luna si acum am inceput sa caut ceva de lucru unde sa pot folosi engleza pentru ca deocamdata germana e la nivel de basic. Merg la scoala la cursuri de seara. E foarte greu sa gasesti ceva fara germana:( am momente cand ma apuca disperarea, dar merg inainte...ce putem face?!:) sper sa ajung la un nivel bun de limba si apoi sa incep un Ausbildung pe contabilitate. Cred ca numai asa voi putea lucra din nou in domeniu.
    Am vazut ca Lumi Tudor vine in Frankfurt:) Si eu tot acolo locuiesc din februarie 2011:) sotul lucreaza in IT aici de 2 ani si jumatate. Multa bafta in continuare si astept cu interes postarile tale urmatoare!:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna si multumesc pentru vizita si comentariu :) Imi pare rau sa citesc ca ai dificultati si sper din tot sufletul sa gasesti ceva in domeniul tau! Sa-mi dai de veste cand se intampla asta ;)

      Ștergere
  9. Buna Ruxandra! Revin cu vesti bune:) Am reusit la un interviu si dupa ce imi iese permisul de munca (sotul meu are deja unbefristet), pot incepe. Ca si tine am gasit ceva pe engleza intr-o firma buna, pozitie ok. Deocamdata pentru 1 an, part-time (e foarte bine pentru ca Sophia e inca micuta), dar e un inceput bun. Iti urmaresc in continuare postarile cu interes si recunosc ca m-a motivat mult starea ta de spirit:) Intru uneori si pe desprecopii.com/Diaspora (Viata in Germania), dar nu am mereu timp sa scriu. Acolo sunt Anduc:) Toate cele bune. Anda

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna Anda,
      Ma bucur nespus de mult ca ai revenit si inca cu vesti atat de bune! Felicitari si sa fie intr-un ceas bun noul job.

      Multumesc mult pentru aprecieri si te mai astept cu alte comentarii, intrebari, sugestii, orice :)

      Ștergere

Ai ceva de comentat? Atunci fa-o! :)