miercuri, 11 ianuarie 2012

13 zile nemtesti

Sunt aici de fix 13 zile, insa pana acum nu m-am urnit sa scriu, desi aproape in fiecare zi ma minunez cand de una, cand alta si ma gandesc ca "uite, ar fi fain sa scriu despre asta pe blog, sigur s-ar amuza sau i-ar interesa si pe altii". Marturisesc insa ca de cand am venit savurez la max fiecare minut, fiecare traire, fiecare gust sau miros, fiecare peisaj sau descoperire, astfel incat nu simt nevoia sa vorbesc sau sa scriu. Pana la urma, minunile se traiesc, nu se vorbesc ;) 

Am plecat din tara pe 29 decembrie, cu 4 bagaje grele (2 la cala si 2 de mana) in care m-am straduit sa ingramadesc cat mai multe lucruri, inclusiv... sarmale, cozonac si icre pentru neamtul meu :)) Nu va spun ce aventuri am avut la aeroport! Unul dintre geamantane (cel extra fata de cel de la cala, inclus in pretul biletului) depasea limita admisa si ma puneau sa platesc dublu fata de cat trebuia (adica 100 in loc de 50 eur). Slava Domnului ca am dat de oameni intelegatori si cred ca si eu am un fel de a vorbi cu oamenii uneori de-a dreptul irezistibil :)) Asa ca m-au lasat asa, "dar doar de data asta!" 

Urmatorul hop a fost la scanner, unde aveam icrele intr-un borcan de sticla care nu mai incapuse in bagajul de cala (sincera sa fiu, nu mai incapea nici macar un ac in ele, atat de burdusite erau!) si un hard disc extern plin cu filme si seriale, ca in DE nu ai voie cu torenti si alte alea si n-am chef sa ma trezesc cu Polizeii la usa! Ce sa va spun, HDD-ul a trecut neobservat, insa sarmalele si icrele au fost motive serioase de ras si facut mistouri ca deh, romanul nu se dezminte si cara cu el pe unde se duce vestitele specialitati romanesti :) Apropo de asta, cand am aterizat si lumea din avion a inceput sa-si dea jos bagajele din rafturile de sus, m-a izbit un miros teribil de usturoi, pasamite de la carnati si alte "porcarii" de sezon :))

Dupa ce am trecut de toate verificarile si dupa ultimul pa pa fluturat spre ai mei, m-am indreptat spre poarta de imbarcare si ajunsa acolo m-am asezat pe un scaun, obosita de stresul prin care trecusem, de rucsacul greu din spate, de poseta plina pana la refuz de nu mai puteam nici s-o inchid, dar mai ales de emotii. Cum stateam eu asa si priveam in zare spre avionul care urma sa ma duca spre noua mea viata, am simtit ca ma podideste plansul! Eram fericita si entuziasmata ca plec, nerabdatoare sa ajung la EL, insa tensiunea din ultimele zile, emotiile primului drum cu avionul de una singura si mai ales necunoscutul spre care ma indreptam, toate s-au acumulat si descarcat in cateva lacrimi pe care m-am silit sa mi le retin totusi, ca nu se cuvenea :))) 

Drumul mi s-a parut prea lung pentru nerabdarea mea, asta avand in vedere si oprirea de la Sibiu, care s-a prelungit din cauza anularii unui zbor Lufthansa. Cu aceasta ocazie avionul s-a umplut complet, ca la plecare nu cred ca eram mai mult de 10 persoane!

Din fericire, aeroportul din Munchen nu este foarte mare, asa ca imediat ce am trecut de controlul actelor l-am zarit pe Sven care ma astepta nerabdator, ceea ce m-a linistit instantaneu. Am asteptat destul de mult ca bagajele sa fie puse pe banda rulanta, insa am fost norocoasa ca valizele mele sa fie printre primele, yay! Imediat ce am reusit sa ma misc cu toate bagajele am pornit-o spre EL, avand grija sa scot la indemana crenguta de vasc luata din piata de la Bucuresti, sub care ne-am sarutat si imbratisat ca in povesti :)

Vremea era ok, cam frig, insa ma bucuram ca nu e zapada. In scurt timp am ajuns acasa, unde m-a cuprins o miraculoasa liniste ca sunt in siguranta si pe drumul cel bun. Zilele care au urmat au fost linistite ca activitati, avand in vedere vremea urata care ne limiteaza optiunile, insa foarte bogate in traire si simtire. Cred ca in fiecare zi gasesc motive de uimire, de admiratie si de respect pentru tara asta. O sa detaliez asta in alte postari, ca si-asa m-am lungit acum. 

La inceput, marturisesc ca ma simteam pierduta-n spatiu si eram ametita de noutati. Ca sa nu mai spun ca inca nu-mi venea sa cred ca asta e noua mea casa! Cu timpul insa am facut cunostinta cu zona in care locuiesc, cu magazinele din jur, cu unele obiceiuri si cred ca deja m-am obisnuit. Iata si cateva poze facute pe 31 decembrie, cand am mers in recunoastere pe aici:



Deocamdata imi place tot si nu-mi lipseste nimic din tara. Singurul lucru care nu-mi place in mod deosebit este vremea. Nu am pomenit asa vreme de cand ma stiu! Schimbatoare rau de tot: cand ploua, cand ninge, cand e soare, cand e un vant turbat si asta in aceeasi zi! Foarte foarte ciudata, dar ma obisnuiesc si cu asta ;) 

Astazi am facut primul pas spre intrarea in normalitate si am considerat ca e o zi speciala, pe care merita sa o marchez cumva, de aceea m-am decis sa scriu. Cum ar zice romanul, m-am anmelduit! Corect spus, este vorba despre Anmeldung (domiciliu), care se inregistreaza la Rathaus (primarie). Si ca un semn ca totul o sa fie bine, am avut parte de o vreme superba: un soare puternic ne-a invadat dis-de-dimineata si nici frig nu a fost.

Urmatorul pas este sa ma inscriu la cursurile de integrare, iar acum astept niste raspunsuri din diferite parti, ca sa fie totul ok. O sa scriu si despre asta, poate vor fi informatii utile.

Cam asta este... Pana revin, pun si cateva poze (facute azi, ca am profitat din plin de soare) cu imaginile cu care ma rasfat zi de zi cand privesc pe geam:





La buna recitire, cu vesti bune! ;)

30 de comentarii:

  1. Draga Ruxandra, nu stiu daca hormonii sarcini sau cuvintele tale care inspira atat de multa buna dispozitie si multumire de sine, m au facut sa plang ca un copil mic.

    De abia astept sa mai postezi, te astept cu drag,
    Ioana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ioana, multumesc pentru vizita si aprecieri. Te mai astept si alta data ;)
      M-am urnit greu, dar acum as tot scrie :)))
      Te pup si felicitari pentru evenimentul din ianuarie, cel unde dai cu subsemnatul ;) Sa fie intr-un ceas bun!!!

      Ștergere
  2. As tot citi... si nu m-as satura.
    Ma bucur ca iti place si la cat mai multe postari. Siii... salutari lui S!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Heeei, ce ma bucur, ce ma bucur!!! Te pup si multam mult ;)

      Ștergere
  3. Ma bucur mult Ruxandra pentru tine. Traieste din plin momentele astea. Bafta multa in noua viata si sa scrii mai des ca ne place :)
    Roxana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multam mult, Roxana! Si voi sa scrieti mai des, mi-e dor de stilul lui Andu ;)
      Va pup!

      Ștergere
  4. 'Or fi hormonii sarcinii la Ioana dar la mine nu Emani o bucurie pe care o simt dincolo de randuri si ecran si la randul meu, ma bucur.

    Astept cu nerabdare si alte povestiri si daca esti "in the mood" nu-l pierde ca apoi nu vei avea timp.
    Cu drag te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multam mult, Kyanna, pentru aprecieri! Da, o sa incerc sa scriu cand am chef. Pana acum nu prea am avut, am fost preocupata sa ma bucur pt mine :)
      Te pup si eu!

      Ștergere
  5. Hei, felicitari pentru Anmeldung, un prim pas important...sper ca autoritatile germane sa fie mai eficiente decat cele franceze.
    Sper ca in fiecare zi sa marchezi o noua victorie(mai mica sau mai mare) in procesul de integrare acolo.

    Te pup,
    Nicoleta

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nicoooo, te pup cu drag si dor si multam mult pt incurajari! Si eu iti tin pumnii ca lucrurile sa se aseze pe fagasul normal!

      Ștergere
  6. Ma bucur tare mult pentru tine! Se simte printre randuri ca esti foarte fericita si iti doresc sa fie totul chiar mai frumos decat speri. Te imbratisez!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Gerogiana, multumesc tare mult pentru urare! Asa sa fie!
      Te pup cu drag ;)

      Ștergere
  7. Se spune ca daca-ti schimbi locul, ti se schimba norocul! Iti doresc din toata inima sa fie asa cum visezi!
    Paula Mihailov

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Polen, sa fie cum zici tu! Multam pentru gandurile bune, ti le intorc cu drag! Pupici tie si lui Teo Mica ;)

      Ștergere
  8. bai...ce sa zic...ma bucur ca esti bine..ma bucur ca iti place...ma bucur ca te simti si simti cum ai explicat mai sus. toate gandurile de bine de la noi, restul femeleonului.

    btw...integrare usoara, spor la invatarea limbii si felului de-a fi al noilor vecini, concetateni s.a

    multa bafta

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stefanel, va pup si multam pt. gandurile bune!

      Ștergere
  9. Salutari si felicitari pentru gandurile asternute, foarte fain.
    I-am trimis link-ul si lui Bogdan.

    Succes, succes, succes!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna Violeta, ce surpriza!!! Multam pentru vizita si ganduri :) Va pup pe toti!

      Ștergere
  10. Felicitari pentru curaj si mult succes in noua tara. Astept cu nerabdare sa-ti citesc aventurile! :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Heeei, ce surpriza! :) Multam pentru vizita si comentariu ;) Si eu iti astept nerabdatoare articolele ;)

      Ștergere
  11. Abia azi am descoperit blogul. Asa imi aduci aminte de primele saptamani cand m-am mutat eu aici, cu bagaje prea grele, cu descoperirea locului, mi-ai facut asa un chef sa ma mut :)))

    PS: si eu in prima faza am vrut sa imi fac un blog despre marea mutare, dar sunt prea lenesa si inca nu am descoperit programul care sa scrie ceea ce ii dictez eu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru vizita, te mai astept, poate chiar cu povestile tale pe scurt ;)

      Ștergere
  12. Astept sa scrii mai amanuntit despre "In cautarea branzei perfecte" ☺ si de-astea mici si cotidiene, sigur iti va face si tie placere sa recitesti peste cativa ani.
    Bussi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ka, multumesc mult pentru ponturi! Referitor la branza, nu stiu cat de interesanta este aceasta cautare a mea, dar pot sa spun ca optiunile-s mai multe si mai gustoase aici decat in tara!
      Ma voi gandi la treburile astea.
      Bussi back ;)

      Ștergere
  13. Abia acum am vazut blogul si ma bucur tare sa vad/citesc cat esti de fericita. Felicitari pentru curaj si mult succes in noua ta tara si viata!
    Lidia

    RăspundețiȘtergere
  14. Ruxandra, am inceput cu lectura de pe aici. :P...ca sa inteleg sirul evenimentelor. :) M-a amuzat teribil partea cu icrele si sarmalele :)) si recunosc ca cel putin pe sarmale le-as fi luat si eu :)) ah, si carnatii, da! :))) Unde in lumea asta poti manca asemenea bunatati, preparate dupa ale noastre retete!? doar preparate tot de romana...altfel...:) Oricum, merita "riscurile" de tipul scanner etc. :))

    Si mie mi-au dat lacrimile cand am ajuns la partea dinaintea imbarcarii. :P Iti inteleg perfect emotiile de atunci...
    Foarte faine pozele de mai sus!! Pls, sa mai faci cand ai ocazia si sa le inserezi in postari. :)

    A propos, offtopic: nu ai vrea sa faci o postare [daca nu ai facut deja] despre cum au impodobit acum, de sarbatori, orasul sau zona in care esti? si cu obiceiurile locului in aceasta perioada?:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dana, ma bucur sa te regasesc si aici. Sunt fericita cand am un nou cititor si mai ales cand primesc comentarii cu sugestii, pentru ca uneori sunt in pana de idei ;)

      Chiar in acest moment scriu un nou articol, insa m-am oprit sa-ti raspund, asa cum am facut si cu celelalte comentarii de pe blogul de beauty ;)

      Incerc sa inserez poze la fiecare postare, stiu ca fac articolul mai interesant si mai usor de urmarit ;) Sper insa sa nu deranjez pe niciun protagonist care apare in ele :)

      Nu am apucat sa scriu despre cum si-au impodobit nemtii casele si orasele, insa multumesc pentru idee!
      Despre obiceiuri scriu acum, dar nu detaliat, pentru ca inca le descapar. Pe masura ce mai aflu si eu, scriu, cum sa nu?! :)

      Te astept cu drag si cu alte comentarii si sugestii, sunt mai mult decat binevenite!

      Ștergere
  15. PS: Ce oras sau zona este in poze? :)

    RăspundețiȘtergere

Ai ceva de comentat? Atunci fa-o! :)