duminică, 1 aprilie 2012

3, 2, 1

Iar am luat o pauza de doua saptamani, timp in care s-au adunat o multime de povestit. In primul rand, am implinit 3 luni pe taram german si deja am prins radacini. Am mai spus-o si-n alte dati, o mai spun si acum: aici e locul meu si nu in alta parte. Noi 2, in casa luminoasa, in suburbia linistita si plina de verdeata, plini de sperante si planuri, care incep sa prinda contur odata cu 1 meu job!


Da, dom'le, am reusit!!! De la primul interviu, fara sute de CV-uri trimise, fara nicio recomandare si pe un salariu compatibil cu experienta mea si cu fisa postului. Povesteam in postarea anterioara ca in urma interviului la o firma de HR, CV-ul meu a ajuns la doua companii, dintre care cea din Freising m-a invitat la o discutie saptamana trecuta. Este vorba despre un producator si distribuitor american de semiconductoare, un domeniu complet nou pentru mine, insa acelasi in care neamtul lucreaza de mai bine de 10 ani. Cu ceva emotii, dar cu un optimism care ma mira si pe mine uneori, am vorbit cam doua ore cu cele doua team-leadere ale departamentului de Customer Service. Ca si la interviul cu firma de HR, discutia a fost foarte relaxata, pe alocuri amuzanta - deh, eram trei fete de nationalitati diferite - si cred ca interesanta pentru noi toate. 

Pana sa ma mut aici, am citit tot felul de bloguri si forumuri despre experientele romanilor in Germania si sincera sa fiu am plecat cu oarecari framantari si indoieli. Se spune ca nemtii sunt reci, distanti, indiferenti si nationalisti. Ei bine, poate am noroc, insa eu nu am avut parte de asa ceva pana acum. Cand am mers prima data la farmacie si nu prea ma descurcam cu germana, o clienta - vazandu-ma putin nesigura - s-a oferit sa-i traduca farmacistului ce doresc si pentru ce. Pe strada, lumea ma saluta si imi zambeste, cum se intampla la sat in Romania, unde toti se stiu intre ei, ceea ce aici nu e cazul. Si-mi place la nebunie salutul lor: Gruss Gott!
Ambele interviuri au fost o experienta complet diferita de tot ce am trait in Romania. Daca aici totul a fost relaxat, cu zambetul pe buze, o incercare de cunoastere si de vanzare reciproca, in tara mi-aduc aminte de multe intrebari-capcana, uneori stupide, de priviri pline de superioritate si de o vanzare unilaterala (doar eu, candidatul). Nicio secunda nu am simtit "defectul" de a fi romanca, ba dimpotriva, cred ca a fost un plus adus atmosferei internationale ce caracterizeaza aceasta companie, unde s-au strans toate natiile. Numai romanul le mai lipsea de pe harta! :)
Raspunsul lor a venit mai repede decat ma asteptam - fix la 3 luni de la sosirea mea aici, iar munca o incep si mai repede: maine, 2 aprilie! Comunicarea s-a facut exclusiv prin intermediul firmei de HR al carei angajat sunt, de fapt. Vineri am semnat contractul, ocazie cu care am fost, inca o data, uimita de profesionalismul si de atitudinea lor. Lasand la o parte beneficiile incluse - de care trebuie sa recunosc ca sunt mai mult decat multumita, atitudinea, preocuparea si implicarea lor m-au cucerit definitiv. 

Am plecat de la birou plutind de fericire, gandindu-ma cat sunt de norocoasa si cu o geanta de bun-venit in care mi-au strecurat cateva "instrumente ajutatoare": calendare, bloc notes, pixuri, post-ituri, un biblioraft de angajat in care au inclus contractul, prezentarea firmei si a beneficiilor, cateva instructiuni privind modalitatea de comunicare si colaborare si... bomboane :)


Maine incep munca la 8.30, cu un tur al intregii companii (sunt vreo 5 cladiri gigant intr-o singura curte!). Ma cuprinde putin ameteala cand ma gandesc la noutatile de care voi avea parte o buna bucata de vreme de-acum incolo, insa in mod ciudat, nu simt nicio strangere de inima, nicio teama, nicio emotie, nicio indoiala. Singurul stres il am in privinta transportului, motiv pentru care urmeaza sa-mi iau masina in cel mai scurt timp si sa-mi inving astfel teama de a conduce, mai ales ca aici drumurile sunt atat de libere, iar peisajul este de-a dreptul idilic.

Ca tot am adus vorba de peisaj, zic sa va povestesc si despre plimbarea la Tegernsee, unul dintre lacurile din apropierea Munchenului. Am plecat intr-acolo fara sa stiu unde are de gand sa ma duca neamtul, intr-o sambata cu o vreme absolut superba. Urmarind indicatoarele, m-am gandit prima data ca ma duce la Salzburg si deja planuiam unde sa mergem, ce sa mancam etc. :) Dupa 45 de minute de condus, am ajuns intr-un loc de poveste, care mi-aducea aminte de Como Lago. Statiunea era plina de turisti, multi dintre ei imbracati in portul traditional bavarez - femeile in dirndl si barbatii in lederhosen. Ne-am plimbat cateva ore bune si am facut o multime de poze.







Obositi ne-am pus la o terasa si am mancat tipic bavarez. Eram cam infometati, mi-am adus aminte de poze pe la jumatate :)




Am plecat seara, nespus de incantata si cu promisiunea ca vom vizita si restul lacurilor din imprejurimi.
Saptamana trecuta am experimentat bucuria oricarui roman plecat pe alte meleaguri: am primit pachet de la ai mei:


O multime de chestii lasate in Ro pe care am vrut musai sa le am aici, dar si bunatati care-mi lipsesc: mucenici, seminte, rahat, foi de napolitana si un martisor autentic :)

Saptamana urmatoare este Pastele catolic si il voi sarbatori impreuna cu familia neamtului. Sunt foarte curioasa cum va fi si voi incerca sa-i familiarizez cu cateva obiceiuri ortodoxe si specialitati culinare romanesti. De Pastele ortodox urma sa ajung in Ro, insa mi-am anulat planurile datorita aparitiei jobului, care oricum era prioritar. Tot din acest motiv o sa aman cursurile de integrare sau le voi urma in Freising ori prin apropiere. 

Nu stiu cand voi mai apuca sa scriu, insa ca o concluzie, as vrea sa le recomand tuturor celor care pleaca in alta tara sa nu ia litera de lege experientele altora, pentru ca acestea sunt oricum subiective. Fiecare are norocul si sansa lui, unii reusesc mai usor, altii mai greu, insa cred ca nu este corect sa generalizezi. Or fi si nemti uraciosi si nationalisti si reci si indiferenti, nu zic nu. Insa nu toti sunt asa si oricat as fi de norocoasa, nu cred ca numai asta conteaza. Pana la urma, cine se aseamana se aduna, nu-i asa? ;)


23 de comentarii:

  1. Succes Ruxandra ! Ma bucur sa te citesc ....bafta si numai bine ! Adevarat ca fiecare sa isi traiasca propria experienta de viata ....unde stai ?Pupi ci !Dana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multam pt. urari, Dana (care?) Stau in apropiere de Munchen.

      Ștergere
  2. Felicitari, Ruxandra! Stiindu-te, sunt sigura ca acomodarea la jobul asteptat si repede sosit va fi usoara. Mult succes! Te pup! Diana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te pup, Diana, multam pentru vizita si incurajari. Si neamtul meu zice la fel: singurul lui sfat a fost sa fiu eu insami :)
      Maine plec cu incredere!

      Ștergere
  3. Nici nu stii cît ma bucura ceea ce citesc pe blogul tau! Majoritatea strainilor care calca pe meleagurile Germaniei, sînt plini de frust, se simt neîntelesi, si în loc sa caute problema la ei însasi, dau vina pe cei din jur. Eu sînt de peste 21 de ani aici, si nu am întîlnit nici un fel de probleme care sa-mi lase vreun gust amar, si nici nemti reci, rasisti... etc. Atît eu cît si al meu sot sîntem români. Mentionez asta, pentru ca multi cred ca asta e o problema. Dar poate avem norocul ca locuim în Bayern, unde lumea e mai deschisa, mai primitoare :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Maya, multumesc pentru impresiile impartasite si, la randul meu, ma bucur ca ai experiente pozitive:) Te mai astept!

      Ștergere
    2. O sa trec cu placere :)
      Tu doar sa ne mai spui noutati :)

      Ștergere
    3. Da, da, putintica rabdarea doar :) Pregatesc curand noutati ;)

      Ștergere
  4. Felicitari si mult mult succes! Povestesti atat de frumos, incat vreau si eu sa ma mut in Germania!!! :)) Unde mai pui ca Berlin e orasul meu preferat ever!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multam, Andreea, te pup! In Berlin inca n-am ajuns, dar nu-i timpul pierdut ;)

      Ștergere
  5. Bafta Mica,si mult noroc in continuare. Astep sa ne mai scrii,povestesti asa frumos ca m-ai fascinat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc pentru aprecieri, desi nu stiu cui :)

      Ștergere
  6. Bravo Rux, noi ne bucuram mult pt. tine, a tinut si Lisa mult sa-ti spuna. Cu siguranta daca nu vii tu in Ro, o sa dam noi o fuga mai incolo la Munchen, era gata sa ma sui intr-un avion spre Berlin, gasisem o oferta, cand mi-am amintit ca tu esti in Munchen.
    Te pupam.

    PS pt. Maya : o salut si pe ea pe aceasta cale. ( sunt Iubita de pe culinar :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asil, va pup pe amandoua si multam fain pt vizita si gandurile bune! Eu va astept cand va hotarati ;)

      Ștergere
    2. Asil, Iobito! Te pup! Ce mai faci tu oare?

      Ștergere
  7. Felicitari!Si succes cu noul job!

    Sint de acord cu tine, fiecare trebuie sa-si traiasca propria experienta, nu stii pina nu incerci.
    Conteaza foarte mult si cu ce ginduri pleci la drum in emigrare. Cine porneste cu ideea de a fi muncitor, profesionist, corect si perseverent, nu are mari probleme de integrare.

    Imi place mult si blogul :)
    Succes in toate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Amalia, multam mult pt. incurajari si aprecieri. Te pup!

      Ștergere
  8. Felicitari pentru job si pentru toate experientele faine pe care le traiesti! Sa ai in continuare parte de o calatorie plina de bucurii!

    RăspundețiȘtergere
  9. Felicitari Ruxandra!!! imi place nespus optimismul si sinceritatea de care ai dat dovada in postarea ta, si eu stau de 2 ani in Germania langa Freising mi-ar face placere sa ne vedem.Iti doresc mult succes in tot ceea ce faci!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna! Multumesc pentru vizita si comentariu :) Sigur ca ar fi fain sa ne vedem, s ane cunoastem si sa povestim una, alta :)
      Poti sa-mi scrii pe mail sau mesaj pe pagina de FB ;)

      Ștergere

Ai ceva de comentat? Atunci fa-o! :)