O luna de Germania

Si a trecut prima luna! Mi-aduc aminte cum numaram lunile, saptamanile, zilele pana la plecarea din tara, iar acum numar lunile de cand am plecat si n-am nici cea mai mica indoiala ca am facut cea mai buna alegere. Adevarul este ca nu simt ca a trecut doar o luna pentru ca, in ciuda tuturor noutatilor si diferentelor pe care le observ destul de des, ma bucur ca sunt aici.

Asa ca astazi sarbatoresc o luna de cand:

• locuiesc intr-un colt de lume linistit, curat si civilizat, unde oamenii ma saluta si-mi zambesc pe strada:

• in fiecare dimineata ies pe balcon si ma bucur de natura;
• fac baie si privesc cerul din cada;
• pot sa umblu desculta si sa stau doar in tricou, chiar daca afara sunt -10 grade;
• spal vasele si admir un apus de soare colorat:

• sortez gunoiul in plastic, hartie, menajer, organic. La supermarket, la returnarea a 10 sticle de plastic si 2 lazi de bere in dispozitive speciale pentru reciclare am primit un bon de 8 eur ;)
• trag cu urechea la exercitiile de pian ale vecinului de dedesubt. Chiar in acest moment, aud acorduri din Adele...
• privesc traficul lejer si organizat si nu-mi mai este teama sa conduc;
• in fiecare week-end fac plimbari care imi umplu sufletul de frumos si bucurie:

• in fiecare dimineata ma trezesc indragostita :)

Acum sa nu credeti ca totul este lapte si miere, iar cainii umbla cu covrigi in coada! Ma rog, vorba vine cainii umbla, pentru ca in afara de o pisica grasa si lenesa, nu am vazut niciun animal fara stapan ;) De exemplu, ca sa ating putin si partea practica a acestui blog, o sa povestesc pe scurt cu ce ma confrunt zilele acestea. Spuneam intr-o postare anterioara ca abia astept sa ma inscriu la cursurile de integrare, ca sa invat limba. Pentru ca adevarul este ca fara sa cunosti limba germana, sansele de a-ti gasi un serviciu sunt mici. Asa ca am contactat un institut care organizeaza astfel de cursuri si i-am rugat sa ma asiste in procedura de aplicare. Foarte amabili si prompti mi-au explicat ca am doua alternative:

1. fie platesc cursurile integral, adica 300 eur pe modul (un curs are 6 module de limba plus unul de orientare, unde invatam despre istoria, politica si cultura germana),
2. fie le aduc un document numit Freizügigkeitsbescheinigung (un fel de permis de sedere, care trebuie sa fie unbefristet, adica nelimitat)  in baza caruia obtin o finantare de la BAMF (Oficiul pentru Emigranti), astfel incat ajung sa platesc doar 100 eur pe modul.

Ei, ca sa obtin acest Freizügigkeitsbescheinigung am nevoie de permisul de munca pe care il obtin de la Arbeitsamt. Ca sa obtin acest permis de munca trebuie sa le aduc dovada ca am un job sau o oferta concreta de job, insa pentru asta trebuie sa stiu limba! Deci am ajuns de unde am plecat si pana si Sven a admis ca totul este complicat, stupid si nedrept. La inceputul acestui an s-a dat o lege conform careia cei cu studii superioare sunt scutiti de aceasta conditie. Stiam inca din tara si am fost atat de fericita si optimista cand am aflat ca urmeaza sa intre in vigoare chiar din ianuarie 2012. Asa ca vineri dis-de-dimineata ne-am infiintat la Landratsamt ca sa obtinem acest Freizügigkeitsbescheinigung dupa noua lege, adica fara sa am o oferta de job concreta din partea unui angajator si fara sa-mi fi facut un Gewerbe (adica un PFA care le demonstreaza lor ca muncesti si deci nu astepti ajutor financiar din partea statului german). 

Se pare ca cei de la Landratsamt habar nu aveau de aceasta modificare, insa s-au convins ca avem dreptate cand Sven le-a aratat textul de lege unde scria negru pe alb. Oricum, tipa de acolo a fost foarte deschisa, politicoasa si intelegatoare si ne-a explicat ce acte si dovezi avem de adus. Asa ca acum pregatim un dosar care speram sa-mi aduca acest  atat de necesar Freizügigkeitsbescheinigung. Saptamana viitoare ar trebui sa fie gata.

N-am vrut ca aceasta postare sa fie o lauda continua, pentru ca adevarul este ca nimic nu-i usor; nici aici, nici in alt colt de lume si nici macar in tara natala. Inceputurile au farmecul lor, insa aduc cu ele si destule framantari, frustrari sau temeri. Pentru mine insa ceea ce conteaza pana la urma este ce anume predomina, nuanta pozitiva pe care reusesc sa o extrag din aceste experiente si cum ma transforma acestea. Nu am de unde sa stiu ce va fi peste doua luni, peste sase luni sau peste un an, insa imi doresc sa am intelepciunea de a face alegeri inspirate si adaptate noii mele situatii, fara sa ma raportez la gura si mentalitatea lumii pe care am lasat-o in urma.

Mai mult decat orice insa imi doresc La multi ani in Germania!!!!