duminică, 18 august 2013

July 2013 made in Germany

Luna trecuta a fost una dintre cele mai faine luni de cand m-am mutat in Germania. Frumoasa si nebuna, cu un ritm alert de la un capat la altul, care uneori m-a lasat absolut stoarsa de puteri, de parca as fi tras la galere nu m-as fi distrat :) Nu este usor sa muncesti 9-10 ore pe zi, sa iesi in fiecare seara si in fiecare week-end si sa furi cu chiu cu vai 4-5 ore de somn pe noapte. Cu toate astea, nu am simtit deloc lipsa patului si a lenevitului, pe care le-am lasat pentru la toamna-iarna, cand oricum vremea nu te imbie la altceva...

Iulie 2013 a fost o luna de vara absolut autentica. Vremea a fost incredibila, cu calduri uneori toropitoare si fara urma de ploaie de ajunsese Mika mea prafuita si ma gandeam ca pana la urma va trebui sa o spal pentru prima data de cand am luat-o. Dar nu m-am plans, pentru ca prea mult mi-a lipsit vara anul trecut, cand n-am reusit sa-mi port toate rochiile, fustele si bluzele flu-flu aduse din Romania, de care n-am putut sa ma despart la mutare. Apropo de tzoale, nu stiu de ce, dar nu-mi plac deloc hainele de aici :( Foarte rar am gasit piese care sa-mi ia ochii din prima. De cate ori ma duc in Ro, dau iama in magazinele preferate si imi umplu bagajul cu haine pe gustul si stilul meu. Si, din discutiile cu prietenele mele romance, inteleg ca au si ele aceeasi problema...

Sa revin insa la iulie, pentru ca uite, deja e mijlocul lui august! Pentru ca in iunie am prins gustul vizitelor in Munchen, in iulie nu am ratat nicio ocazie de a ajunge in acest superb oras ♥ Si, din fericire, au fost destule! In primul rand, a fost Tollwood-ul de vara, organizat in Olympiapark Sud, la care am mers in doua randuri. Prima data a fost cand l-am cunoscut pe Raphael, baietelul Sophiei (care in pozele din iunie este gravida):


Mai fusesem la Tollwood in decembrie, de revelion, dar festivalul de vara mi-a placut mai mult. Foarte multa lume, foarte multe mancaruri din toate colturile lumii, multe standuri cu produse handmade, haine, accesorii, obiecte de decoratiuni interioare, concerte etc. Mi-a placut mult atmosfera, chiar daca din cauza locatiei, era cam mult praf.


Asa mult ne-a placut, ca ne-am mai intors intr-o seara, dupa serviciu. Am vrut sa vedem cum arata noaptea, pentru ca Sophia ne povestise ca luminile colorate dau un farmc aparte locului. Si i-am dat dreptate.




Cele doua tipe din poze - cred ca mama si fiica - au fost un motiv in plus care a contribuit la starea de bine pe care am avut-o la acest festival. Ne aflam la o terasa, savurand o bauturica bio buna tare si povesteam de-ale noastre. Cu Hasibe vorbesc cand engleza, cand germana, iar accentul ma da de gol in ambele limbi :)) Asa ca doamna cu parul alb a intervenit la un moment dat in discutie, spunand ca este fascinata de mediul international de la acest festival, ca-i place acest mix de culturi si, daca nu ma deranjeaza, poate sa ma intrebe de unde sunt? Sigur ca mi-a facut placere sa stam de vorba toate patru, ocazie cu care am facut si pozele. Nu stim cum ne cheama, incotro ne indreptam si ce vise ascunse avem, insa in acea seara am povestit si am ras de parca ne stiam de cand lumea. Astfel de momente imi incarca sufletul de fericire si pace!

Dupa Tollwood a urmat alt festival, complet diferit, dar absolut superb: Landshuter Hochzeit. Dupa cum ii spune si numele, acest festival are loc in Landshut, o data la patru ani si reproduce o nunta din 1475, foarte importanta din punct de vedere politic, la care au participat peste 10.000 de invitati, de la cel mai bogat pana la cel mai sarac.



Am strans peste 700 de poze de la eveniment si mi-a fost tare greu sa aleg doar cateva. Totul, de la costume pana la fetele participantilor, mi s-a parut ca imita perfect acea perioada. Intreaga defilare a invitatilor a durat cateva ore bune, asa ca multi spectatori au venit dotati cu scaune, paturi, umbrele de soare, apa si mancare.





Haloooooooo


mireasa

Alta ocazie de a ajunge la Munchen a fost faptul ca m-am decis sa joc badminton, la clubul Polizei-lor, in Rosenheimer Strasse, in fiecare saptamana. Badminton-ul este unul dintre putinele sporturi pe care le practic cu placere, alaturi de inot si ciclism, asa ca abia asteptam sa ma apuc de sedinte. Initial am luat un pachet-test, care mi-a oferit posibilitatea sa merg de 2-4 ori si astfel sa pot decide daca ma inscriu sau nu.


Mi-a placut, a fost tare fain si am inteles ca ce joc eu este la nivel de amatori si ca numai jucand cu persoane mai bune decat tine, ajungi sa fii mai bun, sa evoluezi. Acesta este principalul avantaj de a fi inscris intr-un club. Am renuntat insa la idee din cauza faptului ca abonamentul se putea face doar pe 6 luni si nu ma vedeam batand atata drum, chiar si o data pe saptamana, mai ales iarna. Am inteles ca exista un club si in Freising, asa ca la toamna-iarna, o sa ma inscriu.

Ramanand in zona sportului si pentru ca tot am spus ca-mi place ciclismul (in acceptiunea mea asta inseamna plimbari de o ora - o ora jumate, in ritm lent, ca sa ma pot bucura de peisaj si sa nu obosesc prea tare :) ), intr-unul dintre week-endurile lunii iulie mi-am depasit cu mult orice record personal. Prietenii mei, mult mai trainuiti decat mine, au organizat un tur de-a lungul Isar-ului, cu destinatia Landshut. Pe strada normala, Landshut-ul se afla la 25 de kilometri de zona de plecare, asa ca nu mi s-a parut imposibil de realizat, mai ales ca planul era sa ne intoarcem cu SBahn-ul.


Zis si facut: am plecat de la mine in jurul orei 12. Soare, padure, multi tantari, mult nisip pe malul Isarului in urma inundatiilor din primavara, incep sa obosesc. Prima oprire: la Maria si Marius unde bem ceva, ne tragem sufletele si mergem la departe. Si pedalam, pedalam... vreme de cateva ore bune. Simteam ca ma sfarsesc!




Mai facem o oprire la un biergarten tare frumos si foarte populat, mancam si bem ceva si iar o luam din loc. Ma dureau toate, simteam ca nu mai pot sa dau din picioare, dar alta solutie nu aveam. Cumva tot trebuia sa ajungem in Landshut, ca sa luam SBahnul si sa ne intoarcem pe la casele noastre (eram plecati din 3 locatii diferite).


Nu pot sa va spun cat de fericita am fost cand am vazut gara!!! Nu-mi venea sa cred ca in sfarsit am ajuns la finalul calatoriei, chiar daca de la gara unde coboram eu mai aveam de pedalat vreo 3 kilometri. Am ajuns acasa pe inserat, dupa 41 de kilometri pedalati in 9 ore! Pentru unii or fi o nimica toata, dar pentru mine au fost cam multi... In noaptea aceea, n-am putut sa dorm de durerea pe care o simteam in tot corpul si vreme de vreo 2-3 saptamani dupa aceea, nu m-am mai urcat pe bicicleta :) Acum imi amintesc cu bucurie si mandrie, dar in acele momente, imi venea sa ma pun jos si sa nu ma mai ridic.

Ultimul week-end din iulie m-a gasit tot la Munchen, unde ne-am reunit din nou, vechea echipa de la serviciu: Hasibe, Sophia si Brigitta, impreuna cu baieteii lor de cateva luni. Am mers in Englischer Garten, cel mai frumos parc din Munchen, unde am fost prima data in august 2011.


Dupa o bere racoroasa savurata in tihna la umbra Chinese Tower-ului, ne-am plimbat in parc, apoi ne-am alaturat sutelor de oameni veniti la plaja:



Seara am incheiat-o in Freising la un scurt concert de pian organizat in centrul orasului, urmat de o cina sanatoasa si savuroasa la grec :))

Si daca tot mi s-a deschis apetitul pentru plaja, a doua zi am dat o fuga la strand, dupa care ne-am oprit la alt grec :)) Imi place mancarea bavareza, insa cea greceasca este absolut delicioasa, asezonata cu mult usturoi ;)



Si cam asta am avut de raportat pentru iulie :) Imi dau seama ca unele evenimente, precum Toolwood, Landshutter Hochzeit sau bike tour-ul merita postari separate. Dar cand sa mai am timp de scris daca nu prea stau pe acasa? :) Daca vreti sa vedeti mai multe poze si impresii zilnice, urmariti-ma pe Facebook. Like-ing is caring, stiti, da???

Brigitta mi-a spus o vorba tare inspirata: Enjoy while it lasts. Next sommer won't be the same... Sunt perfect de acord cu asta, pentru ca ultimii ani mi-au adus o multime de evenimente, experiente si oameni noi. Asa ca pana data viitoare, va imbratisez cu drag si va doresc sa va bucurati in continuare de vara asa cum este ea in acest an. Cine stie ce va aduce urmatorul?


9 comentarii:

  1. Invidiez germanii pentru viata care o duc.

    Sper sa ajung si eu intr-o zi acolo.

    Multumim pentru postari!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna Constantin, multumesc pentru vizita si comentariu. Ma bucur mult ca-ti plac postarile mele si iti doresc sa ajungi acolo unde-ti doresti :)

      Ștergere
  2. Scrii asa frumooos!!! tot citind, parca am fost cateva momente si eu cu tine prin fiecare locatie - iar din cand in cand ce m-a adus la realitate a fost incercarea (esuata) de a pronunta numele locurilor, evenimentelor etc. :))

    Foarte, foarte frumoase pozele! Multumim ca ai impartasit cu noi momente din viata ta in Germania si tare ma bucur sa te vad zambarici si atat de activa!!

    Imbratisari!!!
    O saptamana spornica sa ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea, multumesc mult pentru aprecieri ♥ Daaa, luna trecuta a fost extrem de activa. Luna asta pare mai linistita, am timp sa-mi trag sufletul :))

      Te pup si te imbratisez si-ti trimit ganduri bune si eu ;)

      Ștergere
  3. Nu cred ca o sa ai timp sa-ti tragi sufletul daca vi in tara si ai un traseu lung dar frumos. Asa ca ai ce scrie pentru luna August in rest multumesc pentru plimbarea imaginara prin o parte a germaniei.

    RăspundețiȘtergere
  4. Frumos si totodata instructiv pentru cinema care nu cunoaste Germania. Cred ca vizita int tara o sa genereze o proves te la fel de interesanta si multe poze.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca ma confuzi cu Gabi :) Eu nu vin in tara in august si nici n-am acel traseu lung si frumos ;)

      Ștergere
  5. Ieri te-am descoperit ...am citit tot...si acuma? acuma ce mai citesc? :P Si eu m-am mutat in Germania cu sotul la parintii mei. Ieri eram putin mai trista ..adaptarea asta ..bat-o vina! :) Dar dupa ce te-am citit mi-am revenit! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna Iulia, multumesc pentru mesaj si aprecieri :)
      Ma bucur mult ca ti-a placut blogul si ca te-a ajutat sa treci peste melancolie.

      Uneori, este greu, intr-adevar, dar sunt sigura ca vei gasi motive de bucurie ca esti aici.

      Nu am mai avut chef si inspiratie sa scriu in ultima vreme, dar poate voi reveni... Daca scrisul meu ajuta si pe altii, atunci acesta este un motiv suficient de puternic ;)

      Ștergere

Ai ceva de comentat? Atunci fa-o! :)