Raport de iunie 2013

Believe it or not, am fugit de la serviciu, hotarata sa scriu astazi despre ce am facut luna trecuta, pentru ca a fost plina de premiere si evenimente foarte foarte faine, pe care nu vreau si nu am cum sa le dau uitarii prea usor. In ultima vreme, serviciul si iesirile cu prietenii imi ocupa tot timpul, asa ca cu greu mai gasesc cateva minute sa scriu pe cele doua bloguri. Mi-s tare dragi si nu vreau sa le las balta, dar prefer sa scriu cand am ce, si mai ales mood, altfel nu iese ceva sa-mi placa. Ca sa nu mai lungesc vorba, trec la treaba :) Am atat de multe de povestit, ca nu stiu daca apuc sa termin azi ;) 

Luna iunie a debutat in forta chiar pe 1, cu primul concert Depeche Mode vazut in Germania. Am scris aici cum a fost, desi articolul nu a surprins toate senzatiile, emotiile si impresiile traite atunci. Adevarul este ca nu am vrut sa fiu nici prea entuziasta (oricum sunt o fire vulcanica), dar nici sa strecor chestii negative (atitudinea nemtilor impaiati mi-a lasat un pic de gust amar, iar ploaia mi-a stricat zenul in ziua aia). Pentru mine, concertul Depeche Mode ramane superb si inca vizionez pe youtube filmuletele, sperand ca ii voi revedea in toamna-iarna la Berlin...


In week-endul urmator, am mers in vizita la Brigitta, o fosta colega din echipa mea de 4 fete, care in martie a nascut un baietel - Felix. Ne-am strans vechea gasca - Brigitta, Sophia, Hasibe si cu mine - la noua casa a Brigittei, aflata intr-o locatie absolut superba, undeva in zona de nord a Munchenului. Am petrecut cateva ore minunate, ca-n vremurile bune, cand eram toate colege si ne strangeam la o barfa mica in birou sau ne plimbam pe campul din apropierea firmei, dupa pranz. 


Imi aduc aminte cu drag si dor de vremurile de la inceputul activitatii mele in aceasta companie, cand nu eram atat de stresata, cand nu aveam atat de mult de lucru, atat de multe probleme de rezolvat si mai ales cand eram noi patru, o adevarata echipa. Acum ne-am imputinat si ne-am amestecat, dar ne place sa ne reintalnim din cand in cand in vechea formula si sa depanam amintiri si noutati. Atunci am stabilit sa incercam sa ne vedem o data pe luna si sper sa reusim sa ne tinem de "agenda" :)

Intre timp a nascut si Sophia, si o vom vizita chiar in acest week-end, abia astept!!! Dupa cum vedeti, se pot lega relatii de prietenie si la serviciu, in Germania. Suntem natii diferite: o unguroaica, o nemtoaica, o turcoaica si o romanca. Vorbim in germ-gleza si totusi ne intelegem tare bine. In afara de asta, avem si personalitati foarte diferite, dar exista un liant care ne tine legate si datorita caruia pastram legatura si dupa ce fetele au plecat in concediu de maternitate. De la Sophia si Brigitta am invatat sa fac ce fac acum si mi-au aratat tot ce stiau ele, fara nicio ezitare. Toate mi-s foarte foarte dragi si ma bucur sa le revad si abia astept sa se intoarca la serviciu, desi nu stiu daca vom mai fi in aceeasi echipa...


Iunie a fost o luna extrem de ploiasa... A fost cred primul an in care am blestemat vremea pacatoasa si mi-au lipsit caldurile din Romania. Nu, nu mi-a lipsit canicula, insa atata ploaie nu am pomenit in viata mea. Am in dulap haine de vara si de toamna, iar in hol am si cizme, dar si sandale si papuci!!!

In week-endul de la mijlocul lunii am avut parte de primul meu teambuilding in firma si mi-a placut la nebunie, desi a fost tare scurt. Pe 14 iunie am plecat cu colegii de departament in Austria, la Kitzbuehel, intr-un autocar plin de veselie, dulciuri, brezeli, bere si hugo :)) Pe drum am facut zeci de poze, care de care mai haioase, la care ma uit si acum si rad de parca as fi acolo.


Imediat de am ajuns la hotel, am iesit pe tapsanul din fata si am trecut la indeplinirea activitatilor pregatite de echipa organizatoare. Am fost impartiti in diferite echipe, cu colegii cunoscuti sau total necunoscuti, tocmai pentru a ne familiariza cu ceilalti membri din departament. Toate activitatile au fost foarte amuzante, am ras de m-au durut falcutele :)) Vremea a fost ciudata tare: ploua cu soare, batea vantul, insa asta nu ne-a impiedicat sa ne bucuram de fiecare moment. 


Spre seara, ne-am adunat in lounge-ul hotelului sa savuram o bauturica si o discutie intre colegi. Cred ca am mentionat ca in companie este un mediu international, ca aud in fiecare zi toate limbile pamantului. Cu aceasta ocazie de socializare, am incercat sa vorbesc cu unii colegi in limba lor materna, acolo unde stiam: germana, engleza, franceza si spaniola. La un moment dat, se facuse o mare salata in capul meu, dar toti erau impresionati de talentele mele :))) Spre seara deja eram atat de obosita, ca cu spaniolul vorbeam franceza, cu frantuzoaica vorbeam spaniola si tot asa. Oricum, a fost o excelenta ocazie de a-mi cunoaste toti colegii si asa am putut sa leg numele de niste figuri reale.


Dupa o cina delicioasa, s-au tinut discursuri si s-au premiat echipele (membrii echipei mele au castigat fiecare cate un mousepad branduit) - alt prilej de hohote si momente amuzante. La final, ne-am strans un grup mai mare care a vrut sa continue distractia si am cautat un club unde am dansat de mama focului pana spre dimineata. Desi spatiul a fost mic si inghesuit, cred ca toata lumea s-a simtit foarte bine, de aceea ne-am lasat cu greu intorsi la hotel, cand mai aveam doar patru ore de somn.


A doua zi, vremea ne-a facut o surpriza tare placuta si a fost absolut minunata, numai buna pentru activitatile planificate in natura. S-au format trei echipe, fiecare cu activitatea preferata: tras cu arcul de-a lungul unui traseu cu diferite tinte din ce in ce mai dificile, vizita la o fabrica de branzeturi si plimbare cu telefericul. Eu am ales trasul cu arcul, ca un veritabil sagetator ce ma aflu :)) Totul a durat cateva ore bune, dar m-am amuzat copios. Am reusit sa ma intorc cu toate sagetile in tolba si n-am omorat niciun animal :) Clar nu-s buna de Cupidon, dar ceva ceva tot am nimerit ;) Pentru mine a fost o experienta inedita, pe care mi-as dori sa o repet.


La final, ne-am reunit, ne-am urcat in autocar si am condus inapoi spre casa. Am ajuns seara si la 8 eram deja in pat, lesinata :))) Am imbatranit, maica, ce sa fac? :))
A fost scurt, dar foarte intens. M-am simtit minunat, totul a fost organizat perfect, fara cusur. Deh, nemti :)) A fost ciudat ca am stat singura in camera (asa a stat toata lumea), insa n-a fost vorba decat de un somn de cateva ore. S-au facut multe multe poze, am pus mai multe pe pagina de Facebook a blogului ;)

Faza lunii iunie s-a intamplat cu ocazia primului meu drum la Munchen, de una singura, cu sBahnul. Mergeam cu Karina la teatru, in limba romana. Nu mai fusesem niciodata de una singura cu sBahnul, de aici, pana la Munchen, asa ca aveam cateva emotii, ca de fiecare data cand am parte de o premiera :) M-am stresat un pic cu parcarea din fata garii, unde in timpul saptamanii este limita de timp, dar duminica nu. A trebuit sa intreb vreo doi ca sa fiu sigura ca nu ma trezesc ca-mi ridica masina si n-am cu ce sa ajung acasa :)) Ma urc frumos in sBahn si in apropiere de locul intalnirii (la aproape o ora distanta!) ma suna proprietarul ca unde sunt. Pai unde sa fiu, in drum spre Munchen, ce s-a intamplat? Il sunase politia ca am lasat masina cu geamul deschis, si inauntru aveam cateva acte si chei si mai si ploua! Pff, ma intalnesc cu Karina si ne urcam in urmatorul tren, sa ne intoarcem. Afara ploua cu spume! Ajung la Mika - politaii acoperisera geamul lipsa cu o folie de plastic, sa nu ploua inauntru, iar pe bord mi-au lasat cartea de vizita cu mesajul sa vin sa-mi iau lucrurile de la ei. 

Mi s-au taiat picioarele de emotie!!! Ne urcam, ajungem la Polizei. Un tinerel simpatic imi inmaneaza punga cu tot ce luasera din masina mai important (acte, chei, badge-ul de intrare in firma, suruburile cauciucurilor de iarna) si-mi povesteste ce s-a intamplat. Cineva a observat ca geamul este lasat jos complet si s-a gandit ca e periculos sa ramana asa, mai ales ca ploua. Asa ca a anuntat politia, care a venit imediat sa acopere masina si sa ia dinauntru tot ce au considerat ei ca este de mare importanta. 

Am ramas tablou. Nu-mi venea sa cred cat respect, cat bun-simt si cata preocupare pentru celalalt a avut persoana care a sunat la politie. Ma asteptam la zeflemea si glume de doi lei, dar si la o atitudine rece si autoritara, insa n-am avut parte decat de o amabilitate oarecum prietenoasa si o atitudine protectoare cumva. Parca se scuza ca ne-a stricat planurile, iar la final ne-a urat o seara frumoasa in ciuda intamplarii. Am sarit in urmatorul tren si duse am fost la Munchen, la teatru, unde am ajuns cu vreo 20 de minute intarziere.


Piesa a fost tare faina si a meritat trambalarea, m-am bucurat mult ca am ajuns la teatru, pentru ca mi-era tare dor de genul acesta de entertainment. In Bucuresti mergeam cat de des puteam la teatru, iar cele mai faine piese le-am vazut la Green Hours - Doamne, ce dor imi e de locul acela!!!

Asadar, nu mai am niciun stres sa sar in sBahn si sa ma duc la Munchen, ca drumul mi-e deja foarte cunoscut :)) Numai sa nu mai uit geamul deschis la masina ;) Ce sa spun, cand sunt emotionata, fac multe tampenii iar cine ma cunoaste, stie deja ;)

Finalul de luna m-a gasit in arena. Allianz Arena adica :)) Am ajuns acolo cu ocazia sommerfestului organizat de firma angajatoare, al carui moto a fost We go Bundesliga! Anul trecut am fost la beraria din Erding, anul asta ne-au dus sa-i vedem pe FC Bayern antrenandu-se pe Allianz Arena cu noul lor antrenor Josep Guardiola. A fost fain tare, am facut multe poze cu ei antrenandu-se, in special cu my Mario (Gomez), care intre timp a fost transferat la Fiorentina :((



Toate festurile organizate de firma angajatoare au fost reusite, dar asta a fost parca cel mai tare :) Dupa ce am privit antrenamentele, am mancat bine, apoi am plecat intr-un tur al arenei, insotiti de un ghid. Daca data trecuta, la berarie, nu am inteles mare lucru din cauza germanei, de data aceasta a fost muuult mai bine.

press conference room

locul unde dau interviuri dupa incheierea meciului

scarile spre teren

am fos acolo! :)

vestiarele

arena in amurg

La plecare, ne-am oprit sa admiram arena by night, colorata in rosu si alb - o ocazie foarte rara, dupa cum ne-a spus ghidul, din cauza ca multi soferi se opresc pur si simplu pe autostrada ca sa o fotografieze!!!


Cu sommerfestul de la Allianz Arena am incheiat luna iunie. Si uai, cat m-am lungit!!! Dupa cum se vede, a fost o luna plina, frumoasa, cu oameni frumosi si cu evenimente deosebite. Nici luna iulie nu pare sa fie altfel, dar pastrez povestea pentru data viitoare :)

Pana atunci, sarutari si iubire oriunde va aflati si nu va sfiiti sa comentati :) 


Comentarii

  1. Stii ce.. ma gandesc serios sa-ti fac o vizita... n-am mai vazut de mult respect pentru lucrurile altuia :))...de fapt..n-am mai vazut respect pentru nimic de muulttt!!

    RăspundețiȘtergere
  2. File de jurnal :))

    Imi place cum povestesti, parca ma iei si pe mine cu tine in aventurile tale!
    Faza cu masina e tare de tot, pentru fazele astea ma gindesc de doua ori cind imi vine sa plec de la atita ploaie !
    Abia astept sa ajung si eu pe stadion ! Si sa-l sal(r)ut poate pe dragul meu Pep Guardiola ! :)))

    Spor la scris! Am sa revin cu mare drag!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce vremuri bune, Ruxandra:) Intamplarea ta cu masina imi aminteste de alta a unei prietene foarte bune care si-a uitat cheiele in portiera (pe dinafara). Le-a recuperat dupa vreo doua zile (se intampla vineri seara si in weekend nu a mers cu masina) tot de la politie anuntata de un bun samaritean. Se intampla acum vreun an in Iasi (Romania). Se poate si la noi!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Diana, multumesc pentru vizita si comentariu :) Sigur ca se poate si-n Ro, ma bucur sa aflu asta!

      Ștergere
  4. Foarte frumos scrii . :D Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  5. imi place foarte mult cum povestesti . de fiecare data intru pe blog si zic "a mai postat pe blog ?"
    Felicitari pentru munca depusa !!!

    RăspundețiȘtergere
  6. Draga Anonimule, iti multumesc mult pentru aprecieri :) O sa revin curand ;)
    Dar ca sa nu verifici mereu, te poti abona la newsletter sau da like paginii de Facebook ;)

    Pe curand!

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Ai ceva de comentat? Atunci fa-o! :)

Postări populare de pe acest blog

La munca in Germania (1)

3, 2, 1

[Guest post] Germania, mit și realitate (1)