duminică, 9 iunie 2013

La Munchen cu Depeche Mode

Minunile se traiesc, nu se povestesc, insa nu pot sa las sa treaca acest moment special din viata mea fara sa nu-l mentionez aici, in cateva cuvinte mult prea sarace fata de toate senzatiile traite in acea seara, in acele 2 ore si 15 minute, care parca au trecut in cateva secunde... Adevarul este ca am fost entuziasta si emotionata de cand am facut ochi in acea zi de sambata si, privind in urma, ploaia nesuferita n-a reusit sa strice cu nimic bucuria imensa de a-i revedea si reauzi cantand si dansand cum numai Depeche Mode stiu sa o faca.

Anul acesta se fac 20 de ani de cand sunt fan Depeche Mode... Eram in gimnaziu si un coleg de care-mi placea se dadea mare fan DM. Ca sa-i intru in gratii, i-am cerut casetele, m-am pus pe ascultat si... ce a urmat sunt sigura ca-si amintesc aproape toti fostii mei colegi de atunci :) N-aveam multe posibilitati pe vremea aceea ('92), dar ma foloseam de orice ca sa-mi arat "adoratia", inclusiv desenat DM cu markerul negru pe buzunarele blugilor (chestie care in Braila mi-a adus un sut in dos! :))))
Prima oare i-am vazut in concert in Romania, in 2006, in cadrul turneului Touring the Angel. A fost un moment de neuitat, un concert fara cusur si o atmosfera uimitoare. Am cantat si am dansat cu toata fiinta :) Asa ca in momentul in care s-au pus in vanzare biletele pentru concertul de promovare a noului album Delta Machine, de la Munchen de 1 iunie, mi-am luat bilete fix in fata scenei. 


Din decembrie de cand am luat biletele, am asteptat cu nerabdare lansarea albumului si concertul, pe care mi l-am imaginat grandios, avand in vedere ca se desfasura pe Olympia Stadium. Nu mi-am imaginat insa ca pe 1 iunie, in plina vara deci, o sa ploua in halul in care a plouat saptamana trecuta! Vara germana este extrem de ciudata, iar anul asta vremea chiar si-a dat in petic :( Saptamani in sir ploaie si nici urma de soare, de-aia si inundatiile de aici...


Concertul incepea la 20.00, iar noi am ajuns pe stadion la 18, ca sa prindem locuri cat mai in fata. Si am prins destul de aproape :)


Ploua continuu, toata lumea era echipata de ploaie, cu pelerine, deci nici urma de parada vestimentatiilor depechare pe care o asteptam cu interes :( Stiam din anii trecuti ca in Germania sunt foarte multi fani, la radio aud hiturile lor mai vechi sau mai noi, de mai multe ori pe zi, deci ma asteptam sa vad o defilare de bocanci cu tinte, geci de piele, tricouri branduite, tatuaje si unghii negre. Or fi fost, dar nu le-am vazut pe sub pelerinele de ploaie ;(

Pana a intrat in scena trupa din deschidere am stat la murat si am numarat minutele care se scurgeau mai incet decat melcul. Si am facut poze, desigur, ca sa-mi amintesc toata viata de acest moment ♥


Concertul a inceput la 20.45 fix, cu Welcome to my World, una dintre melodiile mele preferate de pe noul album. Din fericire, ploaia s-a oprit odata cu intrarea lor pe scena, deci am putut sa dansez si sa cant in voie, fara sa mi se umple gura cu apa :))


Despre set list n-am de spus mare lucru nou, pentru ca a fost cam acelasi cu ce au cantat la concertele sustinute pana acum, inclusiv in Romania. Pentru mine, punctul maxim a fost "recitalul" lui Martin: Higher Love si When the Body Speaks, doua melodii care-mi plac la nebunie, dar care in concert si cantate de Martin suna absolut inaltator ♥ De duminica si pana azi, le-am ascultat obsesiv, cu pielea de gaina, la fel ca si in timpul concertului... 


Nu stiu altii ce preferinte au avut, dar mie mi-a lipsit Stripped, una dintre melodiile DM care suna super in concert! Si Only When I Lose Myself
In orice caz, noul album suna excelent, desi la prima auditie mi s-a parut total diferit si neobisnuit fata de stilul lor. Totusi, daca stau bine sa ma gandesc, ei isi reinventeaza stilul odata cu fiecare album. Intotdeauna am fost de parere ca muzica lor suna parca si mai bine in concert, ca DM sunt printre putinele trupe care pot sa cante live la fel de bine sau poate chiar mai bine decat in studio. Asta poate si datorita showului perfect de la un capat la altul, cu imagini si lumini in perfecta concordanta cu ceea ce canta. Nimic nu este la intamplare...




Concertul s-a incheiat la 23.00, desigur cu Never Let Me Down Again, iar de la primele acorduri, ploaia a reinceput, facand ca momentul mainilor balansate in aer sa fie de-a dreptul magnific. 

Mi-ar fi placut sa fie intuneric bezna pe tot parcursul concertului, ca sa savurez si mai mult atmosfera, jocul de lumini si imagini. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, in fata scenei nu e cel mai potrivit loc, pentru ca nu ai imaginea de ansamblu a intregului spectacol, iar mie treaba asta chiar mi-a lipsit. As fi vrut sa simt pulsul publicului, pe care eu una l-am perceput retinut in zona mea. In afara de mine si niste polonezi (sau ce-ori fi fost ei), lumea nu prea a cantat sau dansat, preferand sa filmeze si sa faca poze... Ba la un moment dat mi s-a atras atentia ca cant prea tare si ei nu aud muzica!!!! Apropo de poze, am fost uimita sa constat ca nu a fost nicio problema sa se intre cu umbrele si camere foto! Evident ca nu am avut habar de asta, asa ca toate pozele sunt facute cu mobilele prietenilor.

Concertul de la Munchen a fost unul dintre cele 15 pe care le vor sustine anul asta in Germania si tare ma tenteaza inca unul in octombrie sau noiembrie de la Berlin. Daca gasesc vreun doritor, sigur ma duc :)) 
Pana atunci insa urmaresc pozele si clipurile de la celelalte concerte si visez... 

Restul e muzica...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Ai ceva de comentat? Atunci fa-o! :)