1 an de Germania. Epopeea continua...

Am luat o pauza cam lunga de la scris, timp in care s-au intamplat multe si frumoase evenimente: primul Craciun, primul revelion si implinirea unui an de cand m-am mutat in Germania. Suntem in februarie deja si pare ciudat sa scriu despre Craciun si revelion, cand primavara bate la usa, nu-i asa? Cu toate astea, nu pot sa trec cu vederea aceste doua evenimente care mi-au umplut sufletul de bucurie si implinire.

Pe pagina de Facebook a blogului am postat cateva poze de Craciun, pe care l-am petrecut in sanul noii familii. Desi de fiecare data cand mergem acolo ma simt tare bine, marturisesc ca am avut ceva emotii, ma gandeam ca-mi vor lipsi traditiile, obiceiurile si mai ales mancarea din Romania. Si de data aceasta temerile s-au dovedit a fi nefondate: am avut un Mos Craciun care ne-a rasfatat cu zeci de cadouri pe placul fiecaruia, portocale, fistic si nuci, muzica specifica (dar nu colindele lui Hrusca), un brad pe care l-am impodobit impreuna cu intreaga familie, mancare buna si deloc grea (nici urma de porc!), veselie si voie buna cat cuprinde!

Las pozele sa va povesteasca mai multe :)

o, brad frumos, cu cetina tot verde!

a venit Mosul!!!

o mica parte din cadouri

Nu stiu cum este in alte familii germane, dar aici am avut parte de mancaruri pe care n-as fi visat sa le mananc de Craciun in Romania:

homemade sushi ♥

rata umpluta alaturi de legume

gasca la cuptor cu legume

crap pane cu legume pentru care am pregatit si un mujdei romanesc :)

Zilele de Craciun au trecut prea repede parca, insa m-am bucurat de fiecare moment. Am avut parte de relaxare, odihna si buna dispozitie, numai bune pentru reincarcat bateriile pentru noul an. Din pacate, zapada a lipsit, dar am inteles ca este ceva tipic pentru zona aceea a Germaniei. Eh, dar nu le poti avea pe toate :)

A doua zi dupa ce m-am intors am avut musafiri dragi: fratele meu cu sotia lui ne-au facut o vizita de 6 zile, timp in care am incercat sa le aratam cat mai multe din ceea ce inseamna viata in Germania: locuri de vizitat, mancaruri specifice, obiceiuri etc. Mare noroc am avut cu vremea: cer senin si soare cu dinti in fiecare zi. 

Nu se putea sa nu mergem in Munchen, un oras absolut superb:


O scurta vizita la BMW World ne-a lamurit cum arata masina viitorului in viziunea lor :)




Revelionul l-am petrecut la Tollwood, locatie recunoscuta pentru petrecerile in aer liber si piata de Craciun care se organizeaza acolo in fiecare an. Nu stiam la ce sa ma astept, credeam ca o sa fie ceva in genul concertelor in aer liber organizate de primaria Bucurestiului cu ocazia Revelionului, asa ca m-am imbracat atat de gros, incat abia ma mai puteam misca! :)) Am fost socata sa vad o groaza de fetiscane in rochite de vara, din voal, fara dres si in sandale la minus nu stiu cate grade! In general, lumea nu parea sa dea doi bani pe cat de frig este afara, multi erau in tricouri si balerini...

Din fericire, n-am avut treaba cu frigul, pentru ca erau amenajate multe corturi, in interiorul carora se tineau diferite concerte. Cel mai mult ne-a placut intr-un cort unde o formatie cu 3 vocalisti a cantat foarte fain cover-uri dupa melodii cunoscute, asa ca am dansat si cantat impreuna cu o mare de oameni de toate varstele.
La 12 noaptea toata lumea a iesit afara din corturi: am admirat zecile de artificii, am dansat vals, am cantat Happy New Year-ul Abbei, am ciocnit Caipirinha fierbinte si Gluehwein si ne-am pus cate o dorinta (sau mai multe).



Dupa doua saptamani de vacanta insa, viata si-a reluat cursul normal. Inceputul de an a fost un pic mai dificil decat ma asteptam, din mai multe puncte de vedere. Printre altele, la serviciu am preluat doi noi clienti (inclusiv o firma din Ro) care mi-au cam de furca si m-au tinut la serviciu pana tarziu. Multa vreme n-am fost in stare sa ma mobilizez sa scriu nici macar pe celalalt blog, pentru ca nu mai aveam energie si nu-mi doream decat sa ma odihnesc si sa citesc cartile aduse de frati-miu din Ro, pe care le-am asteptat cu mare nerabdare. In plus, conexiunea la internet este jalnica, nu am mai pomenit asa ceva din facultate, cand stateam o ora sa se incarce o pagina!!! Nici acum, cand scriu aici, nu este mai breaza si am avut nevoie de cateva ore sa incarc pozele! Iar articolul l-am inceput ieri, sper sa-l termin azi :)

In afara de asta, cateva week-end-uri am preferat sa ies cu prietenii, ocazii cu care am avut parte de distractie si rasfat maxim. Intr-o sambata am mers la Bad Toelz, la Alpamare, unde am experimentat, pentru prima data ce inseamna sa faci baie in apa fierbinte intr-o piscina afara, la -5 grade, cu zapada in jur! Su-per! ♥ Am plecat de-acolo masata din crestet pana-n talpi si cu o piele fina si hranita cu tot soiul de minerale. Sper sa mai ajung acolo, mai ales cata vreme este inca zapada.
In alta sambata am mers in Ergolding, la Ergomar. Nu sunt terme acolo, dar tot a fost placut, mai ales ca am avut ocazia sa ma dau pe topogan, impreuna cu alti copii :)) Ultima data cand m-am dat pe un topogan cu apa a fost acum aproape 20 de ani, in bazinul de la Tulcea, care nici nu mai exista din pacate...

Pe 29 decembrie am implinit un an de Germania, motiv de bilant si intocmit o noua lista de rezolutii pentru 2013. Mi-am adus aminte de emotiile cu care am plecat la drum, de sperantele implinite mai repede decat mi-as fi inchipuit, de framantarile care ma lasau fara somn in noptile dinaintea plecarii, de bucuriile traite in tot acest timp.
M-am bucurat nespus cand am gasit lista cu rezolutiile pe 2012 pe care am bifat si adaugat diferite realizari:
  • sa invat limba germana macar la un nivel de baza, sa pot purta conversatii simple; DONE Nu am apucat sa merg la scoala, insa tot s-a prins de mine, astfel incat ma descurc oriunde ma duc: farmacie, banca, supermarket etc. Si cu colegele incerc sa vorbesc cat de mult pot in germana sau, in orice caz, vorbesc o germgleza pe care o intelege toata lumea;
  • sa ma acomodez si sa ma integrez in noul mediu; DONE Ca multi altii, am plecat cu temeri si ceva idei preconcepute (cum ca nemtii sunt reci, nationalisti, ca birocratia te omoara etc.), insa toate mi-au fost demontate de absolut toate persoanele cu care am intrat in contact: colegi, vecini, functionari, vanzatori etc. Acomodarea nu a fost o problema, pentru ca cu binele te obisnuiesti repede, iar eu am avut norocul ca toate sa fie asa cum speram: curatenie, civilizatie, ordine, respect. De integrat cred ca am reusit intr-o proportie mare, insa pana nu stapanesc limba nu pot spune ca-s integrata 100%;
  • sa-mi gasesc un serviciu sau sa am diferite activitati din care sa iasa banuti; DONE Cand am scris acest rand, stiu ca asta era cea mai mare teama a mea: sa nu ma transform intr-o povara pentru neamt, neobisnuita fiind sa depind financiar de nimeni. Ca multe alte temeri legate de plecarea mea, si aceasta s-a dovedit a fi nefondata, pentru ca dupa 3 luni am inceput sa lucrez intr-un loc unde ma duc cu placere si unde sunt apreciata si recompensata cum nu am fost vreodata. In plus, datorita blogului de beauty, dar mai ales norocului, am primit o groaza de produse, in special cosmetice, dar si pentru casa gen: ceaiuri, detergenti, electronice etc. in cadrul campaniilor de testare organizate pentru absolut orice aici (inclusiv mancare pentru caini )
  • sa fac mai mult sport si sa am o dieta echilibrata; HALF DONE. Din octombrie 2012 am inceput sa mergem la inot de doua ori pe saptamana, asta-vara ne-am luat biciclete si m-am dotat cu echipament adecvat, astfel incat, ori de cate ori vremea ne permite, pedalam sau alergam in natura. Cu atatea tentatii noi in jur, n-am putut sa am o dieta echilibrata, ca mi-s om pofticios :)
Pe langa rezolutiile pe 2012, am avut si realizari la care nici nu visam:
  • mi-am luat masina!!!Mi-e draga Mika mea cum nu credeam ca-mi va fi o bucata de fier. Insa este roz, este desteapta, frumoasa si mai ales este a mea 100%!In mod special iubesc sentimentul de independenta pe care mi-l ofera, pur si simplu ma face sa ma simt puternica si mandra de mine;
  • daca tot mi-am luat masina a trebuit sa si conduc. La inceput cu 40 km/h (desi aveam senzatia ca-s 100 km/ h), iar dupa 2 sedinte cu instructor, cu 100, ba chiar 120 km/ h aproape zilnic. Am ajuns sa conduc pe intuneric, pe ploaie, pe ninsoare, la inceput cu teama, apoi din ce in ce mai cu incredere;
  • tot la capitolul invins temeri, mi-am invins si teama de apa adanca si acum pot spune ca inot, nu doar ca ma balacesc;
  • mi-am facut 2 prietene in compania carora ma simt foarte bine, de parca le-as cunoaste de o viata;
  • ambele bloguri au crescut frumos si sunt fericita mai ales cand primesc aici mesaje de multumire, sustinere si ganduri bune din partea unor necunoscuti;
  • am avut parte de foarte multe noutati: mancaruri, obiceiuri, locuri, oameni, produse. Fiecare experienta m-a imbogatit si m-a fericit intr-o masura mai mica sau mai mare;
  • am invatat multe despre ce inseamna cu adevarat toleranta si respectul.
Pentru 2013 am cateva dorinte pe care mi-as dori sa le pot bifa ca implinite la finalul sau:
  • sa incep cursurile de germana. Chiar azi am facut un test primit de la scoala unde le voi urma, pentru a-mi determina nivelul cunostintelor. Pe 5 martie am prima lectie :)
  • sa incep un plan de asigurare pentru pensie. Nu radeti, dar eu sunt un om chibzuit, imi place sa am economiile mele si nu vreau sa ma prinda varsta de 67 de ani inca muncind pentru statul german, nu multumesc!
  • sa reusesc sa-mi conving parintii sa ma viziteze. Nu o sa fie usor, dar incerc...
  • sa vizitez mai multe locuri de aici, pentru ca sunt o multime de vazut si facut in Germania si vreau sa profit cat mai mult de asta :)  
  • sa scriu mai des si mai bine pe ambele bloguri. Mi-as dori sa am o relatie mai apropiata cu cititorii mei, asa ca va rog lasati-mi comentariile voastre. Orice sugestie este binevenita!
In concluzie, 2012 a fost, cred, cel mai bun an din toata existenta mea, extrem de bogat in noutati, in experiente si in reusite, un an de referinta in istoria mea personala. Nu indraznesc sa sper ca 2013 va fi mai bun, dar daca ar fi la fel de bun, as fi fericita, asa cum am fost la final de 2012. Cum spuneam si-n titlu, epopeea continua...


Comentarii

  1. Va stimez cu cita euforie scrieti dar de ce nu vorbiti si de sotul d-voastra cu aceiasi pasiune? Imi place naivitatea care reusiti sa o puneti pe hirtie cu aceiasi usurinta ca atunci cind duceti mina la gura. Va urez un an plin de impliniri si nu uitati pasiunea de a va desfasura in cuvinte scrise.
    Cu respect Christian P.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Domnule Christian, m-a amuzat comentariul dvs. :) Sotul meu nu exista, dar pasiunea in cuplu da. Numai ca nu despre asta este acest blog :)

      Va multumesc pentru urari si vi le intorc cu drag, sa aveti un an plin de impliniri!

      Ștergere
  2. Draga Ruxandra,
    Mi-a placut si mie entuziasmul tau :D Iti doresc sa ti se indeplineasca toate dorintele in 2013 si de ce nu sa capeti si un sot asa cum zicea dl. Christian:P Astept mai multe postari din partea ta pe ambele bloguri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Roxana,
      Multumesc mult pentru vizita, aprecieri si pentru urari! Sa ne dea Domnul sa fie asa cum ne dorim :)

      Te mai astept cu drag pe ambele bloguri ;)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Ai ceva de comentat? Atunci fa-o! :)

Postări populare de pe acest blog

La munca in Germania (1)

3, 2, 1

[Guest post] Germania, mit și realitate (1)