10 luni de nota 10

Va ganditi probabil ca m-am lenevit si ca am ajuns sa scriu pe blog din an in Paste, ma rog, o data pe luna. De fapt, scriu mai rar tocmai pentru ca am devenit mai activa, integrandu-ma astfel si mai mult in stilul de viata german. Cred ca v-am mai spus ca nemtii imi par cam obsedati de sport, ca ii vad alergand dis de dimineata indiferent de vreme, ca indiferent de varsta fiecare are bicicleta lui (daca nu chiar mai multe, in functie de hobby-uri) pe care nu o fac uitata in cine stie ce colt, ci o forjeaza la maximim in plimbari, la cumparaturi etc.

Ei bine, da, sedentara de mine a inceput sa faca sport! Certata fiind cu miscarea m-am gandit ca trebuie sa fac ceva in sensul asta, dar sa gasesc ceva care sa-mi placa. Asa ca am ales inotul. La vreo 7 km de noi, in Markt Schwaben, am gasit o piscina acoperita (Schwimmhalle) unde merg de 3 ori pe saptamana, cate 2 ore. Pana la piscina asta, am inotat numai in apa adanca cel mult pana la umeri, trebuia sa simt pamantul sub picioare, altfel ma speriam. Prima data cand am mers la piscina, in partea unde apa era de 1.60 se desfasura un curs de aquagym, asa ca trebuia sa inot in partea unde apa deja era din ce in ce mai adanca. 

Proverbul spune ca nevoia te invata si mare dreptate a avut cel care a gandit asta prima data. Nu stiu altii cum si-au depasit teama de apa adanca, insa eu a trebuit sa o fac de nevoie! La inceput eram cam speriata si probabil ca aveam gratia unui elefant in cires, insa dupa 2 ore de balaceala ma simteam una cu apa ♥ De cand ma stiu mi-a placut apa, dar tot de cand ma stiu mi-a fost teama de ea, chiar daca m-am nascut la mal de Dunare. La fiecare sedinta incerc si alte stiluri de inot, incerc sa-mi depasesc limitele, sa fac mai multe ture de bazin, sa maresc viteza etc. Inca nu m-am plictisit si sper sa mentin ritmul indiferent de vreme. Apa este calduta, are 28 de grade, deci numai buna de balacit pe timp de iarna. In afara de piscina, am vazut ca mai au si sauna, dar inca n-am incercat-o. 

Si la piscina am avut ocazia sa ma conving cat de sportivi sunt nemtii. De la copii de 5-6 ani, pana la adulti de 60-70 de ani, barbati si femei, mai grasi sau mai slabi, toti inoata frumos si corect, rapid si fara pauze, pret de cateva zeci de ture de bazin.

Daca intereseaza pe cineva, o intrare costa 2.5 eur, iar un abonament de 10 intrari costa 22 eur. Nu exista limita de timp pentru intrare, pretul este pe o zi intreaga. Totul este automatizat: alegi ce preferi (o zi sau abonament), bagi banii in automat, primesti o fisa, intri. Toate explicatiile sunt in germana, insa imaginile care le insotesc te ajuta sa te descurci chiar daca nu stapanesti bine limba. 

In afara de inot, mi-am propus sa incep sa alerg macar in week-end-uri, cand vremea este cat de cat ok. Mi-am luat adidasi speciali si am inteles cat de important este sa fie buni, pentru ca nu mai am durerile de genunchi sau de spate care ma tineau departe de acest sport. Imi place ca pot alerga prin imprejurimi, in aer liber si curat, fara stresul cainilor sau al ochilor curiosi.

Am aruncat un ochi pe ultima postare si parca nu-mi vine sa cred ca acum o luna scriam despre concediul de vara... N-a trecut mult timp de atunci, insa totul pare atat de indepartat! Mai ales ca azi dimineata, cand m-am uitat pe geam am inlemnit, ca sa nu zic inghetat:




Da, dom'le, in octombrie, in Germania, a venit iarna!!! Nici n-am apucat sa ma bucur ca lumea de vara, sa transpir oleaca sa simt ca traiesc, ca a venit nesuferita de iarna :((( Mai stresata sunt de faptul ca abia peste doua saptamani imi pun cauciucuri de iarna si pentru un sofer incepator si habarnist ca mine, zapada mai lipsea! Mi-e cam teama, dar n-am incotro, trebuie sa ajung la serviciu! Si uite asa, nevoia ma va invata inca o data sa-mi depasesc fricile si temerile ;)

In afara de depasirea unor frici (inot si condus pe timp de iarna) octombrie mi-a oferit prilejul de a trai pentru prima data experienta Oktoberfest-ului ♥. Pentru ca da, Oktoberfest este o experienta uluitoare si fascinanta care merita traita macar o data in viata. 


Din fericire, am avut noroc de o vreme perfecta, astfel incat am putut sa ne imbracam bavareste si sa intram astfel si mai mult in atmosfera parca de poveste a Okotberfest-ului:


Pentru ca mi-a placut la nebunie Freisinger Volkfest-ul din septembrie si pentru ca auzisem tot felul de povesti despre ce se intampla la Oktoberfest, abia asteptam sa mergem. Iar cand m-am regasit in mijlocul multimii nu-mi venea sa cred ca traiesc ceea ce visam anul trecut, cand mutarea in Germania era deja decisa. Inca de pe S-bahn lumea era vesela, canta si bea bere, iar cand am ajuns in apropierea locului unde se desfasura toata actiunea, puhoaie de lume se revarsau din toate partile. Nu stiu daca am vazut vreodata atatia oameni stransi intr-un loc, imbracati traditional (inclusiv chinezi, africani sau alte natii) cantand, dansand, band bere, razand in hohote si mancand carnati, pui la rotisor si langosi.



Cand am ajuns noi toate corturile erau deja inchise, iar la porti erau cozi imense, asa ca am preferat sa ne plimbam, sa ne dam in tiribombe, sa mancam si sa bem la botul calului. 

mor dupa poza asta, exprima cel mai bine starea de la Oktoberfest


Eu oricum nu-s genul sa ma pun pe o banca si sa beau bere dupa bere timp de nush cate ore, dar am inteles ca seara atmosfera se incinge si lumea petrece de zor. Sper ca in alti ani o sa am ocazia sa o vad si pe asta, dar pentru primul meu Oktoberfest eu am fost de-a dreptul entuziasmata de cat de mult mi-a placut si cat de bine m-am simtit. Nu am vazut toate chestiile nasoale despre care auzisem (beti morti, scandaluri etc.), ba m-a amuzat teribil sa vad dubele de politie dotate cu difuzoare si lumea costumata dansand in jurul lor!

Tot in octombrie s-au implinit cele 6 luni de proba la serviciu si desi stiam ca le voi trece cu brio, am fost fericita sa aud aprecierile si asigurarile sefului si colegelor mele de serviciu. Cred ca toti ne dorim sa fim apreciati pentru munca pe care o facem zi de zi, chiar daca, pana la urma, pentru asta suntem platiti. Si sa mai spuna cineva ca nemtii sunt reci si indiferenti!

In timp, mi-am dat seama ca nu este vorba de indiferenta,  de nepasare fata de celalalt, ci de discretie, de bun-simt si respect pentru celalalt si alegerile facute. De exemplu, intr-o vreme tineam o dieta pe baza de... fagaras :) Si mancam la fagaras de ma plictisisem. Ca sa-i mai dau gust puneam o tona de sare si la fiecare masa colegii ma intrebau: nu m-am plictisit de atata fagaras? vai, cata sare iti pui! vaaai, cata branza poti sa mananci! si alte observatii sau intrebari care-ti taie tot cheful de mancat :( Aici nu m-a stresat nimeni cu astfel de reactii si nu, nu cred ca putin le pasa de mine, ba cred ca imi respecta alegerile si nu au nicio problema ca mananc acelasi aliment zi de zi.

Saptamana viitoare ar trebui sa incep cursurile de germana platite de firma angajatoare, insa asta ar insemna sa conduc o data pe saptamana pe timp de noapte (in jurul orei 21), ceea ce, evident, ma ingrijoreaza, mai ales avand in vedere iarna deja instalata. As putea sa le incep si in primavara, insa imi doresc atat de mult sa depasesc bariera lingvistica! Nu-i vorba ca ma descurc si singura pe unde ma duc, chiar daca fac unele confuzii de rad singura dup-aia cateva zile. Bunaoara, intr-o zi mi-am uitat cheia acasa, iar Herr S mi-a lasat-o pe a lui sub presul de la intrare. Cand am ajuns acasa, am sunat la interfon si mi-a deschis vecina care-mi primeste pachetele si i-am explicat ca mi-am uitat cheia acasa, insa in loc sa spun cheie (Schlüssel), am spus bol de salata (Schüssel) si am facut si gramatica praf, in sensul ca in loc sa pun verbul la sfarsit, l-am pus ca de obicei la inceput, cum face tot omul normal ;) A inteles femeia, ce sa zic? :)
Si la banca, cand m-am dus sa cer activarea serviciului de on-line banking, am rezolvat totul singura, chiar daca la un moment dat a trebuit sa desenez ce vreau! :)) Azi insa am facut prima mea tranzactie online, un transfer bancar, deci am reusit! Cu toate astea, nu ma multumesc cu cat stiu si imi doresc sa invat limba germana cat mai repede. Inca ma gandesc, mai am o saptamana la dispozitie...

Cam asta am facut luna asta, a zecea pe care o petrec aici. Verbul asta este chiar bine ales, pentru ca simt ca uneori viata este o adevarata petrecere, iar eu sunt invitat de onoare ;)


Comentarii

  1. ca de obicei,am citit cu mult interes! ador germania, aici am facut scoala,deci amintiri frumoase.pupppp

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult, draga mea pentru vizite si aprecieri :) Nu stiam ce inseamna pentru tine Germania, dar acum am aflat ;)

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Ai ceva de comentat? Atunci fa-o! :)

Postări populare de pe acest blog

La munca in Germania (1)

3, 2, 1

[Guest post] Germania, mit și realitate (1)