duminică, 30 septembrie 2012

Bebelusul meu, emigrarea (sau 9 luni de Germania)

Si iata ca trecura 9 luni deja, motiv sa ma intreb inca o data cand a trecut atata timp si sa-mi dau seama ca mai am putin si fac un an de Germania. Nu stiu altii cum sunt, insa cand privesc inapoi, realizez ca decizia de a pleca a fost una dintre cele mai inspirate de-a lungul vietii. Iar instinctul imi spune ca nu voi avea prea curand motive sa ma razgandesc ;)

Ca de obicei cand scriu pe blog, vremea este tipica: frig, nori si ploaie, iar neamtul microbist comenteaza de mama focului la un meci unde joaca echipa lui favorita - Bayern Munchen (tocmai au dat goooool!!!!) Acum o saptamana eram inca in concediu, petrecandu-mi ultimele zile in Romania si bucurandu-ne de vremea calda...
Am avut doua saptamani la dispozitie si datorita unui eveniment important in familia mea (s-a insurat frati-miu, in sfarsit), o saptamana am petrecut-o in Romania (Bucuresti), alta in Grecia (insula Kos). Mai aproape de tematica acestui blog ar fi revederea cu Romania, insa ma gandesc sa scriu si despre Kos (intr-o postare separata sau pe celalalt blog), in speranta ca cei care cauta informatii despre o posibila vacanta in Kos vor gasi in articolul meu informatii utile. 

Asadar, astazi voi scrie despre zilele petrecute in Romania - Bucuresti, cu bune si cu rele ;) Cred ca in alte postari am scris ca eram nerabdatoare sa ajung in tara si ca eram foarte curioasa cum va fi revederea. Din pacate, zilele petrecute in Ro, Bucuresti nu s-au ridicat la nivelul asteptarilor si o sa va povestesc de ce. Inainte insa as vrea sa va spun ca ma deranjeaza teribil o constatare facuta de-a lungul vremii, inca inainte de a emigra. Am observat ca daca tu care ai emigrat indraznesti sa spui ceva negativ despre Ro, toata lumea iti sare in cap si te acuza de diverse. In schimb, cei care locuiesc in Ro au dreptul sa o balacareasca in fel si chip si adevarul este ca in zilele petrecute in tara am auzit pe multi plangandu-se de viata din Ro. Lasand la o parte faptul ca discriminarea asta mi se pare incorecta, gasesc ca atitudinea celor deranjati de observatiile emigrantilor nu denota neaparat iubire de tara, ci cu totul altceva... Din pacate, ochii ii deschizi in momentul in care iesi din tara si stai plecat mai multa vreme, pentru ca la intoarcere ceea ce inainte ti se parea normal, acum sa ti se para anormal.

Am ajuns in Bucuresti miercuri seara, pe la 11, iar pana am iesit in oras s-a facut 12. Am ales un hotel din zona Universitatii, pentru ca voiam sa ne bucuram de imediata vecinatate cu Centrul Vechi. Niciunul dintre noi nu este pasare de noapte si amator de cluburi si alte petrecareli, insa ce-i drept visam sa stam la o terasa cu niste cocktailuri bune in fata si sa aud, in sfarsit, o limba pe care o inteleg. Ei, dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, asa ca am sfarsit intr-un pub de la parterul hotelului cu niste cocktailuri nu tocmai stralucite :( Am fost surprinsa sa constat ca in centrul Bucurestiului, in mijlocul saptamanii, la miezul noptii, in afara de homeless-ii care dormeau pe bancile din fata TNB-ului paziti de maidanezi, aurolacii de la metrou si cherchelitii euforici sau scandalagii, nu prea era nimeni "normal" pe strada...

A doua zi am mers la cununia civila a fratelui meu unde, trebuie sa recunosc, am fost extrem de emotionata, de parca eu eram cea care urma sa spuna DA pentru totdeauna :) Dupa florile, prajiturile, sampania si pozele obisnuite unui astfel de eveniment, am mers la unul dintre restaurantele preferate ale fratelui meu, Trattoria Verdi. Fiind in familie si alaturi de prieteni, toata lumea s-a simtit bine, insa nu am putut sa facem abstractie de faptul ca am asteptat 3 ore sa fim serviti cu mancare rece si nici macar buna, asezonata cu o nota de plata umflata cu nesimtire... Asa ca daca e sa ma intrebati pe mine, eu n-as recomanda acest restaurant (cel din zona Tineretului, vizavi de Palatul Copiilor) sub nicio forma.

Vineri la pranz am plecat spre insula Kos unde, timp de 7 zile, ne-am rasfatat cu tot ce ne-am dorit: soare, mare, plaja, plimbari, mancare buna si cocktailuri delicioase. Data viitoare o sa luam un sejur de 14 zile, ca 7 nu-s suficiente sa vezi si sa te bucuri de tot ce are de oferit insula asta...
Tot intr-o vineri am revenit in Ro, la 13 grade cu ploaie :( Am ajuns seara la 9 si am mers in mall sa luam ceva de mancare la pachet. Am ales un restaurant romanesc si am luat ca nehalitii mai multe feluri, iar cand am ajuns acasa am vazut ca pe bon era trecuta o salata pe care nici nu o comandaseram, dar care nici in punga nu era... Chestii marunte, pe care le treci cu vederea si azi si maine, dar care adunate iti creeaza un permanent disconfort psihic.

Zilele care au urmat - sambata si duminica - am alergat sa-mi rezolv unele treburi (gen mers la coafor, la cosmetica, la croitor, la stomatolog etc.), prin librarii sa-mi cumpar carti noi, la piata de langa bloc de unde am luat cele mai bune rosii si cea mai buna telemea de oaie mancate in ultimele luni :) Da, salata de rosii cu ceapa rosie si telemea - toate romanesti! - ramane de neegalat pe timp de vara si este unul dintre lucrurile care imi lipsesc aici... Desi luam legume de la fermier si nu din supermarket, rosiile din Germania nu-s atat de gustoase precum cele din Romania.

In afara de mancarea gustoasa intr-adevar, mi-a placut ca am putut sa mergem la cumparaturi si sambata si duminica, indiferent de ora. Aici trebuie sa rezolv totul sambata pana la ora 14, cand toate magazinele se inchid pana luni. Cand am mers la croitor si mi-a spus sa revin duminica la 8 seara, am ramas masca si m-am asigurat ca stie ca era vorba de duminica. Croitoreasa mi-a raspuns: "asta e Romania, doamna... un haos!" Si nu, nu ma apucasem sa-i spun ca plecasem din tara ;)

A doua zi, luni, am zburat spre casa si trebuie sa recunosc ca amandoi eram nerabdatoare sa ajung in cuibusorul meu. De obicei, cand era vorba sa ma intorc din concediu, ma intristam si nu-mi mai trebuia nimic. Odata ajunsa acasa, ma cuprindea o depresie post-vacanta din care cu greu ieseam, mai ales cand intoarsa la serviciu aveam treaba de-mi iesea pe nas tot concediul! De data asta insa, inca din ultimul week-end petrecut in Ro incepuse sa-mi fie dor de casa mea, de patul meu, de linistea, verdeata si curatenia din jur. In cele 3 nopti dormite in Piata Sudului, am avut parte de sirene de politie si salvare, de alarme idioate de masini lasate sa urle ore intregi, de latratul haitelor de caini, asa ca nu-i de mirare ca abia asteptam sa ma intorc acasa :) Eh, fite, o sa ziceti, dar nu este asa, pentru ca obisnuinta este a doua natura a omului...

Zilele petrecute in Bucuresti mi-au adus o revelatie, am inteles de ce n-am putut fi fericita in tara mea natala: viata mea era dominata de frica. Mai ales ca, de felul meu, sunt mai speriata de bombe si am tendinta sa ma ingrijorez pentru orice fleac. De cand sunt aici lucrez la asta, pentru ca pana acum nu a existat si nu pare sa existe niciun motiv de ingrijorare, de frica. In Ro insa, mi-era frica la fiecare pas: sa nu ma jefuiasca (mi s-a intamplat de 3 ori), sa nu ma taie, sa nu ma agreseze, de tigani, de aurolaci, de hoti, de psihopatii de tot felul (inclusiv aia din trafic), de soarecii si gandacii de la ghena din scara blocului, de maidanezii de care mi-era drag, dar si frica in acelasi timp etc. etc. etc. Poate ca pentru cei mai multi astea-s niste fleacuri, insa eu n-am putut sa fac abstractie de temerile astea. Si nu ai cum sa fii fericit cand esti coplesit de frica si scarba...

Cam asta a fost prima revedere cu Romania, Bucuresti... Nu stiu cand voi mai ajunge in tara, dar prea curand nu am de gand. N-am apucat sa ma vad cu nimeni dintre cei cu care planuisem, dar drept e ca numai pe fuga am fost si tot n-am apucat sa bifez tot ce imi notasem in agenda. Sper din tot sufletul sa-i urnesc pe ai mei sa vina sa ma viziteze, iar pe frati-miu il astept chiar anul asta! ♥

In acest week-end planuiam sa mergem la Oktoberfest, insa vremea nu tine cu noi :( Dupa distractia de la Freisingerfest unde am avut ocazia sa port pentru prima data dirndl, abia asteptam experienta Oktoberfest-ului.







Miercuri, pe 3 octombrie, este zi libera (ziua nationala a Germaniei sau ziua unificarii germane) si daca vremea tine cu noi, sper sa ajungem la Oktoberfest. Daca nu, mai avem o sansa week-end-ul urmator, cand vine in vizita familia neamtului si vom merge cu mic cu mare sa bem bere si sa mancam pui la rotisor si obazda...yummmy!


miercuri, 5 septembrie 2012

Trecura 8 luni deja + FAQ despre emigrarea in Germania si alte curiozitati (partea intai)

Data trecuta am promis ca nu mai las sa treaca atat de mult timp pana revin cu o noua postare dar, spre rusinea mea, n-am reusit sa ma tin de cuvant :( Dupa ce a citit ultimul articol, taica-meu mi-a spus ca parca as fi scris din obligatie si tare rau mi-a parut... Cand am inceput blogul asta ma gandeam ca o sa fie plin de aventuri, de intamplari, dar si un mic ghid pentru cei care se gandesc sa emigreze in Germania sau au emigrat deja si cauta diferite informatii despre viata si regulile de aici. Pentru un emigrant, experienta altora prinde tare bine, pentru ca afli o multime de chestii interesante, importante si, de multe ori, utile.

Nu as fi crezut ca toate se vor aseza atat de repede, ca ma voi integra atat de usor... Sincera sa fiu, ma asteptam sa-mi fie greu, sa ma lovesc de birocratie si de reguli idioate, de dificultatea de a intelege si accepta diferentele culturale, procedurale si de mentalitate. Am plecat la drum cu bucurie si nerabdare, dar si cu teama. Cu toate astea, n-am avut parte de nicio piedica, nicio opreliste, toate au mers ca unse. De-aia, uneori, parca n-am nimic de zis, de scris... Pentru ca in primul rand imi doresc ca acest blog sa inspire si sa incurajeze, doar nu scriu ca sa ma laud. 

Dovada cea mai clara ca majoritatea cititorilor mei ajung aici cautand informatii despre emigrarea in Germania este lista de keywords introduse in Google care-i directioneaza aici. Sunt multe cuvinte si expresii absolut mortale, amuzante, dar si cateva intrebari. Motiv pentru care astazi am zis sa ofer cateva raspunsuri acolo unde cred ca experienta mea ar ajuta ;)

Asadar sa purcedem la raspunsuri si explicatii:

kusse und liebe
küsseundliebe
liebe und küsse
kisses und liebe
kuese und liebe
küsse
küsse liebe
küsse undliebe
Mi-e cat se poate de clar ca cei care cauta cuvintele astea stiu de blogul meu, dar nu au salvat link-ul :) Ca sa fie mai usor de accesat/ gasit, va recomand fie sa dati like paginii de Facebook, fie sa va abonati la newsletter, fie sa salvati pur si simplu link-ul ;)
For the record, kuesse und liebe inseamna sarutari si iubire. Stiu, dulce de te apuca diabetul, dar este un titlu simbolic pentru mine ;)

camp branzeturi
Ma intreb ce-a vrut sa zica "poetul" :)) Oricum, apropo de branzeturi, eu sunt o mare consumatoare de branzeturi de orice fel si de cand sunt aici am testat tot felul de sortimente. Mai, n-am gasit o branza care sa ma dea pe spate cum e branza de burduf sau cea framantata, de ex. Sau casul si telemeaua de oaie sau de capra! Tot felul de specialitati - frantuzesti, olandeze, nemtesti etc., etc. N-am gasit una care sa-mi spuna s-o cumpar din nou.

erding germania poze
Prea multe poze din Erding n-am pus pe blog, insa acesta este cel mai apropiat oras de zona in care locuim, asa ca am ajuns de multe ori acolo. Este un orasel foarte frumos, curat, cochet si linistit unde sper sa ne si mutam intr-o zi.

idei de gatit pentru masa de seara
Nu mai bine cauti prin reviste sau carti de bucate sau chiar bloguri culinare? E adevarat ca atunci cand am inceput blogul, ma gandeam sa postez si experientele culinare nemtesti, insa sincera sa fiu n-am gatit nimic specific de cand sunt aici, desi o prietena m-a cadorisit cu o carte mare de bucate :) Neamtul e innebunit dupa mancarurile romanesti, asa ca-l rasfat cu ardei umpluti, salata de vinete cu ceapa si rosii, iahnie si ciorba de fasole, ciorba de salata, tocanita de pui cu multa ceapa etc. Cand m-a cunoscut, a fost uimit de cata ceapa si cat usturoi consumam la mancare. Acum a ajuns sa ma intrebe la fiecare fel daca se mananca cu ceapa! :))


cand incepe scoala in landul bayern
Momentan nu am copii, deci nu stiu sa raspund :) Dar tot prin septembrie. O chestie faina: copiii de clasa intai primesc de la parinti o geanta (schueltuete) plina cu bunatati: dulciuri, instrumente de scris, carti etc. Scoala germana este complet diferita de cea romaneasca si sunt foarte curioasa cum ma voi descurca cu aceste diferente :)

case de vinzare  la sat in germania FREISING
Sunt scumpe, ale naibii :(

cum inchid un gewerbe
Zau daca am idee si sper sa nu fie cazul :) 

ma plimb cu bicicleta
si eu, desi vremea este cam nasoala in ultimul timp :( Sunt inca uimita cat de sportivi sunt nemtii. Azi-dimineata, cand plecam la serv, mi-a placut ce-am vazut: vecina de vizavi, mama cu 2 copii pleca spre gradinita cred: baiatul cel marisor era pe bicla lui, iar cel mic in spate, pe bicla ei. Sau: in fiecare dimineata, ma intalnesc cu alta vecina - ea pe bicla, si langa ea alearga , in lesa, cainele ei mare si blanos ♥ Si uite asa sunt amandoi castigati ;)

stiu limba germana
Bravo, eu inca nu pot spune asta :( Momentan vorbesc un mix de germana cu engleza destul de amuzant, dar insuficient. Cand ma intorc din concediu planuiesc sa ma apuc serios de studiat, sa gasesc o scoala sau institut in Freising sau Erding, ca nu se mai poate! Am inceput sa ma duc singura in diferite locuri si ma chinui sa ma exprim, sa ma fac inteleasa. Uneori e haios, dar de cele mai multe ori e frustrant. Haios tare a fost cand m-am dus la turc sa iau niste masline si m-au mai tentat si niste vinete marinate si i-am cerut 2 stunde (ore), in loc de 2 stuck (bucati) :) Dar a inteles, ca doar si el a fost ca mine la inceput :))) Au mai fost faze mortale rau, dar nu mi le mai aduc aminte pe toate, desi am zis ca mi le notez undeva, sa ma amuz peste ani cand - SPER - voi vorbi germana fluent!

ai voie cu hard disk in avion
Se pare ca da, dar daca ai posibilitatea, pune-l la cala infasurat bine in haine, sa nu fie probleme, ca doar stie toata lumea cum manuiesc lucratorii bietele geamantane :(

am fost acolo terme erding
Spre rusinea mea, desi locuiesc atat de aproape de ele, nu am ajuns! Cand mi-am deschis contul la banca, mi-au facut cadou de bun-venit niste vouchere in valoare de 100 eur, iar 2 dintre ele sunt chiar pentru termele din Erding! Ei, o sa vina vremea friguroasa si o sa ma folosesc de ele sa ma rasfat si sa uit ca afara ploua sau ninge ;)

cat de bine e in germania
Eu zic ca foarte bine, dar asta este experienta mea! ;) De multe ori ma trezesc laudandu-i cat de destepti sunt nemtii, cat de asa si pe dincolo sunt ei, insa na, fiecare cu experienta lui si oricum, numai roz nu este pe nicaieri. De exemplu, fix in ziua in care vorbeam cu colegele si le spuneam cat de impresionata sunt de traficul si de felul atat de civilizat si linistit de a conduce al nemtilor, Sveni al meu era sa faca accident din cauza unui imbecil care depasise in curba fara vizibilitate! Cu toate astea, de cand sunt aici ma simt linistita, fericita, impacata, relaxata si fara niciun stres. Sigur, griji avem cu totii, insa viata de aici pare a fi cu totul alta, complet diferita si despre asta auzisem inainte de a emigra. Ritmul vietii nu este atat de accelerat, nu ai senzatia aceea de graba, de stress sa prinzi metroul sau autobuzul ori promovarea mult visata la serviciu. 

ce inseamna in romana cuvantul och liebe
De fapt, sunt doua cuvinte ;) Mot-a-mot ar inseamna Oh, dragostea! ♥

ciocolata germania ja
N-am auzit de marca asta, dar am gasit aici niste sortimente de ciocolata neagra absolut delicioase! Combinatii de lavanda cu afine, mango cu piper cayenne, rodie cu chili....mmm, bestiale, va jur!!

freizügigkeitsbescheinigung cum se obtine
Cel mai bine este sa mergi la Landratsamt-ul de care apartii, pentru ca acolo vei primi informatiile care se potrivesc cel mai bine cu situatia ta. Sunt cazuri diferite, deci si documentele necesare sunt diferite. Cel mai bine este de mers cu cineva care stie limba germana, dar si legea, mai ales daca e noua. Am povestit aici cum a fost la mine: daca nu il aveam pe neamt cu mine, ma duceam bou si ma intorceam vaca. Plus ca legea dupa care am aplicat eu era nou-nouta, intrata in vigoare abia in ianuarie 2012, iar eu le bateam la usa chiar in ianuarie. Le-a aratat Sven legea pe internet, dar tot au avut nevoie de cateva zile ca sa se documenteze. Este bine deci sa mergeti pregatiti. 
Nu fiti umili, dar nici insistenti sau nepoliticosi. Conteaza foarte mult siguranta de sine, dar mai ales bunul-simt.

invat germana blog nu inteleg nimic
In cazul asta, cel mai bine este de mers la scoala! Conteaza foarte mult sa interactionezi, sa auzi si sa exersezi cu cineva. Am o gramada de cursuri online sau in format electronic, insa fara scoala nu fac nimic, plus ca nici nu ma mobilizez seara, cand ajung acasa de la serv...

locuri de munca erding germania
Tot in Erding mi-ar fi placut si mie sa muncesc, mai ales ca este mai aproape decat Freising. Dar cred ca mai important este sa gasesti un job si mai apoi locatia. Trimiteti CVuri peste tot unde credeti ca v-ati potrivi, v-ar placea, v-ar ajuta experienta anterioara sau studiile si mult succes! Daca stii limba germana, evident ca este un maaare avantaj, dar asta nu inseamna ca fara germana n-ai nicio sansa la un job bun. Eu sunt dovada graitoare ;)

mancare traditionala romaneasca
Alta cautare de-a dreptul amuzanta :) Dar e buna mancarea noastra, nu-i asa? Cam grea, dar daca nu faci excese... Eu abia astept sa mananc o ciorba de burta, mici si un bulz... mmm, salivez deja de pofta! :))

ciorba de salata

Deocamdata atat pentru azi, ca mi se cam inchid ochii de somn. De azi intr-o saptamana, chiar la ora asta, aterizez in Romania, Bucuresti!!! Abia astept, chiar daca voi sta efectiv doar 3-4 zile si n-o sa reusesc sa fac tot ce-mi propusesem: vizite, intalniri etc. Eh, altadata ;)

Sa ne auzim cu bine si va invit (va rog chiar!) sa-mi scrieti despre ce ati dori sa scriu! :)