marți, 28 februarie 2012

Cat de bine stiu germana?

Germana nu-i o limba usoara, pana si nemtii sunt de acord cu asta. Din pacate, la scoala nu am studiat decat engleza si franceza intensiv, putina italiana la facultate, iar spaniola am prins-o din zborul Ingerului salbatic (remember Muneca brava?). Dupa facultate, am avut de multe ori impulsul sa ma apuc sa studiez germana, insa neavand o motivatie puternica, m-am lasat pagubasa inainte sa incep... 
Chiar daca se spune ca engleza stie toata lumea, n-am vrut sa ma bazez pe asta, asa ca in pregatirile mele de mutare am inclus si cateva meditatii la domiciliu, ca sa nu ma simt aici complet debusolata. Astfel, in 3 luni am incercat sa descopar tainele unei limbi care mi s-a parut intotdeauna imposibil de inteles si iubit. Nu va spun de cate ori m-am crucit la diferite reguli si de cate ori mi-a venit sa-mi smulg parul din cap de stres ca nu se lipeste de mine o boaba de germana! 

Cu toate astea, fara sa stii germana nu prea merge treaba, asa ca imediat ce a trecut euforia sarbatorilor de iarna, am inceput sa ma interesez de scoli unde sa pot urma cursurile de integrare, pentru ca desi am o multime de materiale, eu nu prea-s autodidacta. Am cautat pe net informatii, am intrebat pe unii si pe altii, am contactat cateva scoli si, intr-un final, am ales sa merg la Deutschinstitut Integra, in Munchen. Din cate am citit, multi emigranti aleg sa urmeze cursurile unei VHS (volkshochschule), pentru ca-s mai la indemana, mai aproape de domiciliu sau din alte motive pe care nu le cunosc. Prietenii de aici m-au sfatuit insa sa merg la un institut specializat din Munchen si le-am urmat sfatul.


Am ales sa merg la  Deutschinstitut Integra pentru ca dintre toti cei pe care i-am contactat, au fost singurii care au fost prompti si mi-au raspuns (in engleza, nu in germana cum au facut altii) la toate intrebarile, mi-au explicat toti pasii, s-au oferit sa ma ajute in corespondenta cu BAMF pentru a obtine finantarea cursului etc. Ce sa mai, mi-au lasat o impresie placuta si profi, asa ca am asteptat cu nerabdare sa merg la testare, ca sa vedem la ce nivel ma incadrez.

Desi corespondenta cu ei am inceput-o inca din ianuarie, deoarece sunt extrem de aglomerati iar eu nu aveam inca Freizügigkeitsbescheinigung-ul (fara el nu poti face nimic), testarea a fost programata abia ieri la ora 17.00. Ca sa completam si dosarul pentru BAMF, m-au sfatuit sa ajung un pic mai devreme, sa avem timp sa verificam toata documentatia necesara. Am ajuns cu 15 minute inainte, dar era asa o vanzoleala ca habar nu aveam incotro sa ma indrept. Noroc ca Sven a pus intrebari si am fost indrumati spre o sala unde asteptau mai multi sa inceapa testul. Intr-un final a venit si trainerul cu care am corespondat, ne-a verificat tuturor actele si documentele aduse, ne-a explicat in ce consta testul, ne-a dat formularele si am trecut la treaba. Totul s-a desfasurat in limba germana.

Am avut 70 de intrebari si 30 de minute la dispozitie, doar scris. Au fost mai multe exercitii, cu diferite grade de dificultate: sa completam propozitiile cu cuvintele lipsa propuse de ei, sa asezam in ordine corecta cuvintele intr-o propozitie, sa raspundem cu Ja sau Nein la un set de intrebari legate de un text etc. Nu am apucat sa completez toate intrebarile, ci cam 60-65 si nici alea nu stiu cat de corect. Iar rezultatul il aflu abia pe 12 martie, cand am urmatoarea intalnire cu ei, la care imi vor spune ce nivel am, eventual un feed-back de la BAMF si alte "chestiuni organizatorice".

Cateva impresii acum.  Deutschinstitut Integra se afla intr-o zona relativ centrala a Munchenului, si anume la Hauptbahnhof (Gara Centrala), la doua statii de Marienplatz (buricul targului). Imi place ca de la S-Bahn merg tot inainte, fara sa trebuiasca sa o iau la stanga sau la dreapta pe cine stie ce stradute. Zona in schimb m-a socat un pic prin multiculturalismul ei! Nu m-am aflat niciodata intr-o zona atat de aglomerata si populata de atatea natii, de toate culorile. Oricum, predominanti erau turcii, cu o multime de restaurante, shaormerii specifice si magazine cum am vazut in Haar cand am mers la cinema, unde pot gasi fructe bune si ieftine, varza si foi de vita murate pentru sarmale, seminte prajite, rahat si multe altele care nu se gasesc in supermarketurile clasice de aici. 

Ce sa spun, a fost o experienta interesanta si intensa, m-am vazut singura in toata nebunia aia si m-am cam speriat, sincera sa fiu... Stiu ca la inceput totul pare un pic scary si cu timpul toate vor deveni obisnuinta, normalitate. Pana atunci insa, sunt atenta la traseu, pe unde o luam, pe unde iesim, pentru ca nu mi-ar placea sa ma pierd.

Acum astept curioasa rezultatele, dar banuiesc ca sunt incepator, desi am inceput sa exersez din ce in ce mai des cu Sveni, ca sa invat mai repede. Reusesc destul de des sa leg propozitii scurte si corecte, dar am  un accent foarte puternic, care-l face pe Sven sa moara de ras, oricat de mult ar aprecia el sfortarile mele :)

Funny fact: meditatiile la germana in Romania le-am inceput pe 27.09.2011, iar testarea am avut-o pe 27.02.2012. M-a amuzat coincidenta asta, desi stiu ca numai eu pot face dintr-un maruntis such a big thing :)

vineri, 24 februarie 2012

Sa ne culturalizam putin


Hai ca pana apuc eu sa povestesc noutatile despre care am pomenit aici trece inca o saptamana, iar week-end-ul se anunta luminos si placut, asa ca cine stie pe unde mai ajungem si nu mai apuc sa scriu tot ce mi-am propus si am promis ;) Cu iertare sa-mi fie, insa uneori ma iau cu tot felul de treburi, mai arunc un ochi pe cursurile de germana, incerc sa misc ceva in online (aici, de exemplu) si uite-asa trece ziua! Ca sa nu mai spun ca saptamana trecuta, m-a pus naiba sa accesez site-urile cu serialele gratuite online (deh, ma omora curiozitatea sa vad ce mai fac Blair si Chuck, cele doua nebune falite etc.) depasind astfel limita pachetului de net. Asta a insemnat ca aveam internet cu viteza melcului si pana incarcam o poza adormeam. Asa ca so much for me cu serialele online!

Spuneam deci ca in duminica aceea am plecat la Munchen cu gandul sa admiram si frumusetile mai vechi dar perene, si anume galeria de picturi celebre expuse in Pinacoteca Veche (Alte Pinakothek). Este bine sa stiti ca duminica, la cele mai multe muzee, intrarea este gratuita sau la un pret foarte mic! Pe noi ne-a costat  doar 1 EUR de persoana! In restul zilelor (mai putin lunea cand este inchis), costa 7 sau 5 EUR. 


Dupa gerul napraznic indurat la carnaval, pinacoteca a fost locul perfect sa ne dezmortim. Ne-am lasat hainele la garderoba, am primit harta cu traseul, niste insigne de recunoastere si am pornit sa descoperim o lume cu adevarat fascinanta, inclusiv pentru niste amatori ca noi.


Nu este prima pinacoteca pe care o vizitez si nici nu sunt vreo specialista ca sa ma apuc sa fac o analiza sau o descriere documentata, ca pentru un jurnal cultural. Profit doar de ocazie sa va impartasesc sentimentele si gandurile pe care le-am avut pe tot parcursul descoperirii acestui muzeu, cu adevarat grandios prin colectia impresionanta de tablouri expuse din diferite perioade (Renasterea cu da Vinci, Raphael, Botticeli, secolele 14, 16, 17, 18, perioada Baroca) si zone geografice: Tarile de Jos (Rubens, Pieter Boel), Italia, Franta (Poussin), Spania (El Greco), Olanda (Rembrandt) si, desigur, Germania. 




Tema predominanta era religia si am vazut o groaza de picturi intitulate Maria mit dem Kind, Buna-vestire (am uitat cum ii zicea pe germana) etc. Colectiile care mi-au placut in mod deosebit au fost cele ale fratilor Brueghel si Rembrandt:


Cam astea-s toate pozele facute :( O buna parte din timp am fost prea facinati de operele de arta, de atmosfera, am crezut ca fotografiatul este interzis (nu e, dar nu ai voie sa folosesti flashul sau trepiedul), iar bateriile erau golite de gerul de la carnaval... 

Mi-a placut foarte mult faptul ca am vazut multa multa lume de toate natiile si toate varstele, care nu se sfia sa discute, sa analizeze, spre deosebire de alte muzee unde este o atmosfera de-a dreptul mormantala, ca n-ai voie sa zici nici pas si e o liniste apasatoare. Noua ne-a luat cam 4 ore sa vedem absolut toate colectiile, dar zau daca ne-am plictisit! In cele mai multe incaperi, in mijloc, erau canapele pe care te puteai aseza sa te odihnesti si sa admiri picturile, dar la final recunosc ca eram destul de obositi. Motiv pentru care, dupa ce am facut tot turul, ne-am oprit la cafeneaua muzeului unde am savurat o minunata caffe latte alaturi de o prajitura absolut delicioasa, cu castane.

Cand am iesit deja se insera si era mai frig, asa ca ne-am grabit spre S Bahn, nu inainte de a mai face doua poze cu Munchen-ul by evening ;)



In concluzie, a fost o duminica plina si intensa de dimineata pana seara, cu amintiri de neuitat!


luni, 20 februarie 2012

Parada vesela in Munchen

Pentru ca iarna zilele sunt scurte, in serile din timpul saptamanii ne place fie sa lenevim cu un film sau un serial dintre cele aduse de mine din Romania pe HDD-ul de 2.5 TB (va amintiti ce emotii am avut cu el la aeroport), fie sa citim sau sa ne uitam la TV si sa povestim cate-n luna si in stele: avem multe sa ne spunem din toti acesti prea multi ani in care nu ne-am cunoscut, iar diferentele culturale ne fascineaza de-a dreptul. In week-end insa treaba sta cu totul altfel: dupa un mic dejun intarziat, ne luam talpasita si pornim sa admiram frumusetile patriei mele adoptive, evident insotiti de aparatul foto si bateriile de rezerva, ca nu stii niciodata peste ce nebunie dai si nu te mai poti opri din pozat ;) 

Din pacate, ieri vremea ne-a obligat sa luam o pauza de la obiceiul plimbarilor noastre in ger dar incalziti de soare si de bucuria noastra, asa ca ma voi cufunda in amintirea unui week-end de acum doua saptamani, cand ne-am urcat in S-Bahn si ne-am dus la Munchen. Aveam in plan sa vizitam o pinacoteca (muzeu de pictura, da? ;) ), insa incercand sa ajungem acolo, ne-am ratacit putin in zona Stiglmaierplatz si am dat peste un carnaval cu muzica, dulciuri, costume haioase si multa veselie, care abia incepuse!


Nu generalizez, insa judecand dupa ce vad pe strada, in ziare, in magazine cu standuri speciale de make-up si costume, cred ca nemtii sunt mari amatori de astfel de parade, numite Faschingsumzug, care au loc pe toata durata anului, in toate zonele Germaniei. Al meu nu se da in vant dupa ele, insa pentru mine era prima data cand vedeam asa ceva, asa ca am insistat sa ramanem, in ciuda gerului cumplit. 

Din cate am citit pe net, noi am nimerit la parada Cavalerului Nebun (Damischen Ritter), aflata la a saptea editie, la care au participat nu doar orase din intreaga Germanie (in special din zona Bayern), ci si din alte tari europene invecinate: Austria, Elvetia etc. 






Mi-a placut ca nu doar cei implicati direct in parada, urcati in vagoane colorate si cu tematica erau costumati care de care mai fistichiu, ci si simplii privitori de pe margine aveau cate un detaliu care sa demonstreze ca au participat activ la acest carnaval. 





Fiecare grup arunca in public cu bomboane, pungi cu popcorn sau alte bunatati, iar copiii erau cei mai fericiti! Majoritatea erau dotati cu sacose de stofa sau pungi de carton in care-si puneau cu bucurie "recolta" :) A noastra a aratat cam asa (minus nucile, alea-s din gradina parintilor lui Sveni, ramase de la Craciun):


Mi-au placut foarte mult atmosfera, muzica, oamenii si as fi stat pana la final daca nu mi-ar fi inghetat picioarele in ciuda celor 3 perechi de sosete. Din pacate, fix cand atmosfera se incinsese, din cauza gerului probabil, m-au lasat bateriile, asa ca mai multe poze nu am :(  Oricum, asa cum spuneam la inceput, evenimente de genul asta sunt o multime, asa ca cine stie, poate data viitoare ma integrez in peisaj cu un costum ;)

luni, 13 februarie 2012

Noutati fel de fel

N-am mai scris de multa vreme, desi am destule de povestit. Dar am fost ba plecata, ba pe fuga, ba fara chef si uite asa s-au adunat intamplari pret de vreo 3 articole. Promit sa scriu despre fiecare in parte, mai ales ca am facut poze special pentru blog :) Pentru un mic sneak preview iata cateva dintre ele:





Pana una alta, trebuie insa sa consemnez ziua de astazi, pentru ca dis-de-dimineata am mai facut un pas important si anume: intrarea in posesia Freizügigkeitsbescheinigung-ului (cine reuseste sa pronunte acest cuvant cu voce tare primeste aplauze de la mine :D). Uraaa! Prin acest document am dreptul la sederea definitiva in Germania. De-acum pot sa incep cursurile de integrare/ de limba pe care eu una le consider esentiale pentru a putea sa-mi gasesc un job ok. 

Ieri, cand ne-am intors dintr-o plimbare de week-end, am gasit in cutia postala si Identifikationsnummer, asa ca incep sa simt ca lucrurile incep sa se miste. Incet, dar sigur! Astazi ma gandeam ca singurul regret pe care il am este ca nu am venit mai repede aici, adica din septembrie 2011 de cand am stabilit ca amandoi ne dorim sa fac acest pas. Dar regretele sunt mereu tardive, asa ca alung din minte acest gand si merg inainte. Dupa cum ma simt zilele acestea, dupa cum vad ca evolueaza lucrurile, cred ca totul va fi bine, nu se poate altfel ;)